Pe vremea „părintelui” fondator al Coreei de Nord, Kim Ir-sen, dar mai ales sub conducerea indirectă a fiului său Kim Jong-il, tatăl actualului lider Kim Jong-un, Coreea de Nord a fost extrem de imprevizibilă.
În încercarea de a intra în grațiile tatălui său și a fi numit succesor - în fond comunismul coreean are o caracteristică unică, cea dinastică -, Kim Jong-il a recurs la mai multe acțiuni radicale. El este responsabil și de dezvoltarea cultului personalității la cote de neatins și grotești a lui Kim ir-sen.
După ce Kim Ir-sen l-a numit succesor, tatăl lui Kim Jong-un avea nevoie de o politică fermă pentru a intra în grațiile armatei care îl considera un lider slab. Dar așa cum l-au caracterizat serviciile de informații americane, Kim Jong-il era în primul rând extrem de imprevizibil. Fapt ce îl făcea deosebit de periculos.
Această politică agresivă din punct de vedere militar și totodată imprevizibilă a nord-coreenilor și-a atins punctul culminant pe 15 aprilie 1969, în plin Război Rece, când un MiG-21 al Phenianului a doborât o aeronavă de recunoaștere EC-121 americană.
Povestea unui eveniment ce putea da naștere unui război între SUA și Coreea de Nord
Aeronava americană de recunoaștere de tip EC-121, „Deep Sea 129” a decolat de la baza navală Atsugi din Japonia, într-o zi de marți 15 aprilie 1969, pentru o misiune de recunoaştere. Misiunea se desfăşura în Marea Japoniei, iar americanii aveau ordin să nu se apropie la mai mult de 50 de mile marine de coasta de est a Coreei de Nord. Aeronava ar fi trebuit să îşi încheie misiunea, aterizând la Baya Aeriană Osan din Coreea de Sud.
Deep Sea 129 avea la bord un echipaj format din 31 de persoane.
La ora locală 13:30, Coreea de Nord a lansat două avioane MiG-21 care fuseseră dislocate în Hoemun. Avioanele au plecat pentru a intercepta aeronava militară americană. Finalul a fost însă unul tragic, avionul american fiind doborât de o rachetă aer-aer, lansată de pe MiG-ul nord-coreean.
Potrivit US Navy, procedura standard pe care a urmat-o aeronava EC-121 a fost să efectueze manevre astfel încât să dispară de pe radar, fapt care s-a întâmplat, perioadă în care aeronava nu a mai putut lua legătura cu comandamentul de la sol. Ulterior a reapărut. De precizat că nu a existat niciun mesaj de la Deep Sea 129 care să indice că este atacat.
În ciuda acestui fapt, americanii au ridicat de la baza sud-coreeană din Osan două avioane F-102, ca urmare a faptului că MiG-urile se apropiau de avionul de recunoaștere al SUA.
La ora locală 14:00 s-a încercat din nou să se ia legătura cu Deep Sea 129 după ce a dispărut de pe radar, doar că de această dată nimeni nu a mai răspuns. Îngrijorările americanilor au început să crească la 10 minute de la dispariția de pe radar, când aeronava nu mai apărea și nu mai răspundea mesajelor.
În mai puțin de o oră a început o amplă operațiune de căutare și de salvare. Din păcate avionul fusese lovit de MiG-ul Coreei de Nord. Întregul echipaj a decedat.
Coreea de Nord a anunțat că a doborât avionul american, prezentând tragedia ca o „realizare strălucită”
La ora 15:55, serviciile de informații anunță că posturile de radio nord-coreene prezintă cu mare fast că un avion american a fost doborât, „cu o singură lovitură”. Propaganda Phenianului precizează că aeronava militară a pătruns atânc în spațiul aerian al Coreei de Nord. Retorica propagandei nord-coreene prezintă doborârea aeronavei americane ca o „realizare strălucită” și amenință cu represalii mult mai grave.
Viceamiralul William F. Bringle a pornit de îndată cu USS Oklahoma City spre zonă, solicitând distrugătoarelor USS Dale și USS Henry W. Tucker să pornească și ele spre zona în care se desfășurau operațiunile de salvare. Între timp, Washingtonul a solicitat asistență guvernului sovietic care a răspuns pozitiv și prompt ajungând în zonă două distrugătoare rusești care au găsit resturile aeronavei.
Pe data de 17 aprilie, la două zile de la incident, distrugătorul USS Henry W. Tucker a reușit să recupereze cadavrele a doi membri ai echipajului. Sunt singurele trupuri neînsuflețite care au fost recuperate, din cei 31 de soldați americani uciși.
Nixon voia un răspuns militar, dar nu putea porni un alt război, Vietnamul fiind deja în desfășurare
Amiralul John S. McCain Jr., cel care conducea Comandamentul Pacificului, a ordonat activarea imediată a unui puternic grup de luptă condus de portavionul USS Enterprise. Din această forță navală făceau parte numeroase nave de război.
La Washington șocul a fost uriaș: O aeronavă militară americană tocmai a fost doborâtă de un avion de vânătoare al Coreei de Nord iar 31 de americani și-au pierdut viața. Nu s-a ajuns la un conflict, în ciuda faptului că președintele Richard Nixon a dorit un răspuns militar. Pe data de 16 aprilie, imediat după incident, s-a reunit Consiliul de Securitate Națională, un fel de CSAT.
Richard Nixon și Henry Kissinger, consilierul său pentru securitate națională, au fost în favoarea unei acțiuni mai agresive. Doar că, contextul politic de la vremea respectivă în ceea ce privește pierderea sprijinului pentru Războiul din Vietnam care a divizat profund societatea americană a făcut ca Washingtonul să nu reacționeze.
Ultimul lucru de care avea Nixon nevoie era să înceapă un alt război.
SUA nu au reacționat militar, dar au accelerat politicile militare de descurajare și de intimidare. Zborurile de recunoaștere au fost reluate imediat.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
