Influența rusească în Balcanii de Vest e o încercare permanentă de reducere a influenței americane și germane în zonă. Este foarte clar pentru toată lumea că Balcanii de Vest s-au constituit pe terenul principal de luptă, de contorsionare a relațiilor între Rusia și Germania. Balcanii de Vest, situați într-o zonă plină de minorități naționale, plină de religii, într-o multitudine de intersecții culturale și economice, reprezintă pentru Rusia nu numai spațiul de confruntare fizică – să nu uităm Primul Război Mondial de unde a pornit – ci și a unui spațiu de confruntare ideologică. Astfel că între cele două mari blocuri, cel rusesc și cel european, asistăm la o departajare și la o definire în același timp a părților.
Tranziționarea atenției Rusiei
Serbia a ales Rusia. Este foarte clar că, din punct de vedere politic, ideologic, religios, Serbia se simte mult mai apropiată de Rusia ortodoxă, de Rusia post-sovietică decât de Germania postbelică. Însă în acest spațiu mai există o a doua națiune, cea albaneză. Iar lupta pentru sufletul și mintea națiunii albaneze nu face decât să ne arate cât de importantă este resursa rusească în a influența evenimentele balcanice. Iată că vedem de aproape doi ani de zile cum atenția Rusiei în vestul Balcanilor a glisat, a tranziționat de la subiectul Kosovo, care este subiectul cel mai arzător al Serbiei, la subiectul Bosnia – Herțegovina, un stătuleț efectiv creat de către tratatele de la Dayton. Câteva județe ale României pot să îl ocupe ușor, cu o valoare economică nulă și cu o populație tigru, care arată ca petele de pe blana unui tigru. Catolici, ortodocși și musulmani își împart un vis absolut de nerealizat al planului de pace de la Dayton. Bosnia - Herțegovina este un stat care are trei președinți, trei prim-miniștri, trei guverne, fiecare zonă etnică având propria ei conducere aleasă într-un mod democratic.
Rusia a reușit, în ultimii ani, să impună la conducerea așa numitei republici Srpska, un președinte care dorește declararea independenței acelei mici entități socio-politice și alipirea la Serbia. În acest sens, Rusia își folosește toate resursele pe care le are la dispoziție (și nu sunt minore) în Balcanii de Vest pentru a potența o anumită rupere a Bosniei – Herțegovina, cel mai slab și cel mai sensibil stat dintre cele care au aparținut fostei Iugoslavii. Eșecul integrării europene a Balcanilor de Vest are ca rezultat direct și imediat tocmai falimentul rezultatelor politice ale proiectului de pace de la Dayton. Germania a refuzat tot timpul integrarea Balcanilor de Vest, nu pentru că nu ar fi considerat Balcanii de Vest ca un teritoriu, din punct de vedere economic, destul de fezabil și destul de eficient pentru a fi ocupat, ci pentru că acel culoar îi crea o problemă în războiul migraționist, care s-a declanșat odată cu căderea Iugoslaviei. A nu avea control asupra acestui spațiu înseamnă a te trezi, așa cum s-au trezit în 2015 cu sute de mii și milioane de migranți coborând din Turcia, urcând în Balcani și practic aterizând la Berlin. Iată de ce Germania a avut o politică duală, extrem de ineficientă din punct de vedere al Uniunii Europene, dar eficientă din punct de vedere al intereselor sale directe și anume "fără războaie, dar și fără integrare". De ce fără integrare? Pentru că aceste țărișoare au fost rezultatul negocierilor cu Statele Unite ale Americii. Sigur că și Uniunea Europa și statele europene au fost prezente la tratatul de la Dayton, dar marele beneficiar al acelui tratat se presupunea a fi Statele Unite ale Americii, lucru pe care Germania nu l-a acceptat niciodată. În acest sens neintegrarea țărilor care au fost produse de către acest tratat de pace a dus la o simplificare foarte clară a ecuației. Statele Unite ale Americii nu au putut să continue subvenționarea unei politici de democratizare și de dezvoltare economică fără ajutorul Uniunii Europene, iar Rusia și-a găsit un spațiu fundamental de influență și de reîntoarcere. În ultimii zece ani asistăm la o reîntoarcere masivă a Rusiei pe fondul disputei între SUA și Germania.
Dacă arhitectura Balcanilor ar fi fost astăzi mult mai simplă și mult mai bine dezvoltată, ar fi însemnat ca Rusia să nu aibă niciun fel de culoar de influențare, iar Serbia ar fi trebuit să fie deja membru al Uniunii Europene, dacă nu și al NATO. Singura mișcare pe care SUA au făcut-o într-un mod extrem de inteligent a fost acceptarea Macedoniei ca membru al NATO, fapt care a dus la colapsul total al influenței rusești în acea zonă. Cu ajutorul Italiei acest lucru s-a întâmplat Statele Unite realizând un cap de pod pe care mult mai târziu, începând de abia de anul trecut, au început să-l exploateze.
Tendințele de luptă în Balcani, între albanezi și sârbi, sunt multiseculare, exploatate foarte abil din timpul Imperiului Otoman, care și-a menținut astfel hegemonia în zonă mai mult decât resursele i-ar fi permis. Lupta între cele două mari națiuni balcanice, luptă inventată de Rusia apropos, prin definirea noțiunilor de geopolitică Serbia Mare și Albania Mare este mai mult decât ideologică. Această luptă astăzi a fost reinventată de către Rusia, tranziționând de la Kosovo la Bosnia - Herțegovina.
Prăbușirea stătulețului Bosnia – Herțegovina înseamnă prăbușirea unei întregi arhitecturi de securitate promovată de către Statele Unite în Balcanii de Vest. Această prăbușire este urmărită de către Rusia și Germania. Aici a intervenit, întâmplător sau nu, acel principiu geopolitic, european care ne arată că Germania și Rusia au momente de maximă uniune a intereselor. În acest caz vorbim de o luptă inegală dintre promotorul democrației și semnatarul proiectului politic Dayton și vechii europeni care nu au înțeles că Balcanii de Vest nu pot fi asigurați prin împărțiri teritoriale minuscule ci prin culoare economice care aparțin unor interese exclusiviste și nicidecum comunitare.
Tensiuni foarte ridicate
Noțiunea de Albania Mare este vehiculată de către Rusia ca cel mai mare pericol la adresa geostabilității din Balcani. Nu atât de importantă ar fi noțiunea cât ceea ce implică aceasta. Implică unificarea Albaniei cu Kosovo, fapt care ar duce la prăbușirea proiectului Dayton și la dezmembrarea practic a oricăror înțelegeri de securitate, stabilitate economică, socială și culturală în această regiune. Proiectul rusesc de propagandă care promovează în același timp Serbia Mare ca element pozitiv și Albania Mare ca element negativ, face ca tensiunile între Serbia și Albania să fie la cote foarte ridicate. Totodată, trebuie să remarcăm că nici Albania nu a decis exact unde se va deplasa, că se va deplasa spre Germania, spre Turcia (influența turcă în Albania este deosebit de importantă), spre Statele Unite (să nu uităm că Albania a fost creată de către un președinte al SUA la finalul Primului Război Mondial), această indecizie creează o problemă în fluxul, niciodată constant, al intereselor triunghiulare în Balcani. Rusia își mobilizează în acest moment resursele propagandistice și economice pentru a dubla prezența chineză din Serbia unde China a adus investiții majore. O dublare a acestui interes rusesc cu cel chinezesc complică și mai mult arhitectura de securitate și întreg complexul de dezvoltare democratică a Balcanilor de Vest.
Iată mari subiecte de discuție și de dispută, iar întoarcerea Americii în Balcanii de Vest presupune, în primul rând, întărirea României din exteriorul acestei regiuni, a Macedoniei și desigur reintegrarea în acest dialog multifuncțional și multinațional a Croației, țară despre care în volumul III vom scrie.
Notă: Intertitlurile aparțin redacției
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
