Blitzkrieg-ul Rusiei din 24 februarie 2022 a eșuat. Obiectivul de a invada pe scară largă Ucraina, de a schimba rapid conducerea politică de la Kiev și a readuce Ucraina în sfera de influență rusă s-a lovit de rezistența de neclintit a Ucrainei în fața Armatei ruse invadatoare și ulterior de sprijinul oferit de Occident pentru ca Ucraina să reziste.
În cele din urmă Rusia și-a recalibrat obiectivul din mers, ocupând regiuni din sud-estul Ucrainei pe care ulterior le-a anexat chiar dacă nu le controlează în totalitate. Intenția războiului de cucerire rus e de a rupe Ucraina de ieșirea la marea.
În toate aceste luni de război total și în pofida sprijinului pe care Occidentul și în special SUA l-au acordat Ucrainei, „lumea liberă” nu a definit cu adevărat ceea ce ar însemna victoria Ucrainei în războiul rus de agresiune. Victoria Ucrainei părea altfel la Paris, Berlin și Washington. Și cu siguranță total diferită la Kiev.
Profesorul Iulian Chifu, expert în securitate și relații internaționale, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate și fost consilier de stat al premierului Nicolae Ciucă, a explicat în cadrul unei ediții a podcastului Obiectiv EuroAtlantic difuzat de DefenseRomania, că ambiguitatea privind definirea victoriei Ucrainei s-a spulberat definitiv după summitul NATO de la Vilnius.
Definirea de către Aliați a „victoriei Ucrainei” - o problemă închisă
În pofida faptului că au existat voci care au considerat summitul un eșec, profesorul Chifu explică:
„Vă mai dau două elemente ascunse, două elemente asupra cărora nu s-a uitat nimeni în detaliu, dar apar acolo. Un prim element este faptul că aceasta e prima declarație finală în care se vorbește despre invitarea Ucrainei în NATO. Nu s-a pus vreodată până azi problema astfel! Iată că mențiunea respectivă apare explicit, Ucraina va fi invitată în NATO în momentul în care statele aliate vor conveni că s-au îndeplinit criteriile.
Un al doilea punct sunt tentativele de proiecte de pace separate despre care s-a vorbit foarte mult, pe seama eventuală a Ucrainei. În declarația finală a summitului NATO această problemă e închisă. S-a definit o soluție justă și durabilă pentru Ucraina. Rețineți, asumată de toate cele 31+1 state, mă refer inclusiv la Suedia. E definită integritatea teritorială inclusiv Crimeea, recuperarea acestui teritoriu și în condițiile de față de fapt se definește victoria asumată de Alianță ca fiind victoria asumată de Ucraina”, subliniază Iulian Chifu.
Profesorul remarcă faptul că „definiția victoriei în cazul Ucrainei și a Rusiei sunt complet opuse”.
În cazul Ucrainei definiția e „recucerirea teritoriului și imposibilitatea Rusiei de a reveni și a utiliza războiul ca instrument de politică externă și de atingerea unui nivel excesiv de ambiție a unui lider de la Moscova, iar pentru Rusia victoria sa înseamnă eliminarea ieșirilor la mare a Ucrainei, schimbarea regimului de la Kiev și introducerea unui regim marionetă”.
Însă ambiguitatea privind definirea victoriei Ucrainei de către aliații săi s-a spulberat definitiv la Vilnius. „În momentul de față este foarte clar. Definirea victoriei Ucrainei este cea pe care o găsim consemnată în declarația finală a summitului NATO de la Vilnius, indiferent de ce mai spune altcineva. Lucrurile sunt menționate foarte clar, inclusiv această componentă a imposibilității Rusiei de a mai face război”, precizează Chifu.
„End game-ul” are 3 condiții, inclusiv aducerea Armatei ruse la incapacitatea de a mai purta un război
Vladimir Putin, președintele Rusiei și Serghei Șoigu, ministrul apărării din Rusia, inspectând trupele ruse de ocupație. Foto: Ministerul Apărării de la Moscova
Pentru DefenseRomania, profesorul Chifu a expus practic definiția end game-ului și cele trei condiții esențiale:
1. Rusia trebuie să piardă, Ucraina trebuie să câștige.
„Definiția victoriei e cea pe care am subliniat-o. E o condiție pe care o veți găsi în toate documentele a UE, G7 și orice reuniune”.
2. Rusia trebuie să plătească, Armata rusă să fie în incapacitatea de a mai agresa state vecine
„E o întreagă discuție, după 1991 nu s-au dezbătut costurile, urmările și consecințele Războiului Rece. Rusia nu a plătit, toată lumea a fost fericită cu celebra utopie a sfârșitului istoriei (n.r. - referire la volumul lui Francis Fukuyama care considera că sfârșitul Războiului Rece nu va mai aduce conflicte). Nu a fost așa. Neapărat trebuie să plătească, iar plățile sunt identificate de la nivel de persoană/comandant care a/au săvârșit crime de război, la crima de agresiune. Azi se discută de un Tribunal Internațional, o formulă mixtă pentru sancționarea Rusiei care a încălcat carta ONU prin agresiune. La carta ONU problema e că nu există o formulă de sancțiune, astfel că s-a pus problema unui tribunal care să o facă.
O componentă esențială e incapacitatea Rusiei de a mai utiliza războiul ca o componentă de politică externă. Aici noi am învățat lecția. În al Doilea Război Mondial am avut Germania și Japonia. Sigur, azi lucrurile sunt mult mai sofisticate, avem un instrumentar mult mai sofisticat. Dar mă aștept să avem aici un nivel de control și sancțiuni pe anumite produse și tehnologii care de fapt să limiteze capacitatea Rusiei de a deține tehnologii pentru a produce armamente dincolo de apărarea proprie pentru a putea reveni într-un război”.
3. Toți cei care ajută Rusia să evite sancțiunile trebuie să plătească, fie că e vorba de persoane, companii sau state.
„Acest lucru îl avem și în declarația finală a summitului NATO, dar și a G7”, explică profesorul Iulian Chifu.
Urmărește integral podcastul Obiectiv EuroAtlantic „DE CE RISCĂ RUSIA TOT PENTRU UCRAINA?”, unde profesorul Iulian Chifu analizează războiul rus de agresiune
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
