Totul a început de la ideea unui reprezentant în Congresul Statelor Unite, Dana Rohrabacher, care anul trecut a trimis o scrisoare preşedinţiei sârbe, propunând nici mai mult nici mai puţin, rezolvarea deficitului de relaţii între Serbia şi Kosovo printr-un schimb de teritorii.
În acel moment, scrisoarea reprezentantului american a fost considerată o glumă, dar ideea a început să prindă contur în interiorul cancelariilor celor două entităţi aflate în conflict de peste douăzeci de ani. Deşi propunerea a fost considerată ca venind din partea unei persoane care nu cunoaşte complexitatea istorică a balcanilor.
Totuşi, această propunere vine să întregească arsenalul de propuneri care mai de care mai năstruşnice pe care atât Serbia cât şi Kosovo le-au primit de-a lungul timpului în sensul rezolvării diferendului teritorial şi statal care există între ele.
Pe fondul crizei migranţilor ilegali din 2015, când Europa a fost incapabilă să aibă o politică comună, Germania fiind cea care a absorbit milionul de migranţi ilegali veniţi prin culoarul Balcani, pe fondul creşterii electorale a partidelor naţionaliste atât în est când şi în vest, pe fondul creşterii popularităţii mişcărilor de extremă dreaptă, această idee a schimburilor de teritorii pare din ce în ce mai interesantă pentru anumite interese.
Schimbul de teritorii rezonează într-un mod semnificativ şi într-un mod foarte dur cu naţionalismul balcanic. Atât preşedintele Republicii Serbia, Aleksandar Vučić, cât şi preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi, au lucrat în ultima perioadă pentru găsirea unei soluţii amiabile între cele două entităţi statale, pentru încheierea unei păci dacă putem spune astfel, între cei doi duşmani de moarte.
Şerbia consideră Kosovo ca provincie istorică, creuzetul fiinţei sale naţionale, pe când kosovarii, albanezii plecaţi acum sute de ani din Albania şi în special albanezii care au fugit de dictatura comunistă sângeroasă instalată după cel de-al Doilea Război Mondial, consideră Kosovo ca fiind albanez. Aceste două poziţii ireductibile nu au putut fi împăcate de nicio putere străină, că au fost SUA sau Germania.
Cu toate acestea, în ultimul an o propunere de partajare teritorială, de schimb de teritorii, de schimb de state şi oraşe, propusă la început de Kosovo şi apoi studiată cu mare atenţie de Serbia poate produce un efect absolut dramatic în cealaltă entitate şi mai mică, unde sârbi sunt într-o minoritate numeroasă, şi anume Bosnia-Herţegovina.
Practic, Europa se tememe ca Serbia să nu cedeze câteva sătuleţe de la graniţa cu Kosovo, care sunt majoritare sau aproape în totalitate albaneze, dar să preia sfertul de teritoriul al Republicii Bosnia şi Herţegovina care este ocupat de către aşa numita Republica Sârbsca, unde populaţia este eminamente şi în totalitate sârbească.
Acest schimb de teritorii ar duce la o propulsare a Serbiei în interiorul fostului teritoriu al Iugoslaviei şi o redesenare a acesteia în tot restul Balcanilor.
Nici ambasadorul Statelor Unite de la Belgrad, Kyle Randolph Scott, care a fost întrebat asupra acestui studio sârbo-kosovar şi nici ambasadorul rus la Belgrad Alexander Chepurin, nu au dorit să comenteze, dar au lăsat să se înţeleagă că prin declaraţii foarte vagi că ceva se întâmplă.
Dacă este să se întâmple, în acel moment vom avea de a face cu o incredibilă reuşită a Serbiei, care practic străpunge lanţul format de Kosovo şi Bosnia-Herţegovina, lanţul albanez cum i se mai spune şi care pătrunde în inima balcanilor de vest, obţinând o poziţie geostrategică destul de importantă.
Propunerea sârbă, dacă este confirmată, este sprijinită de către Satele Unite ale Americii.
Reacţia de săptămâna trecută a Cancelariei Germane, care pe un ton absolut tăios, a declarat că nu se pune problema schimbărilor graniţelor în vestul balcanilor şi în general în Balcani. Puţină lume a înţeles acest mesaj german extrem de dur, dar pentru preşedintele Serbiei a fost clar că Germania nu va dori să permită ţării sale să-şi extindă influenţa geostrategică în interiorul Balcanilor prin acest schimb de teritorii.
Dacă acest schimb de teritorii va fi susţinut şi de către Albania, aşa cum surse diplomatice susţin că va fi, atunci avem de a face cu o mişcare subterană a Statelor Unite de a soluţiona odată pentru totdeauna conflictul sârbo-kosovar şi de a închide definitiv dosarul conflictelor din Balcani.
Spunem ,,a îl închide’’ deoarece el deschide un front anti-european în cazul în care acest schimb de teritorii poate fi aprobat. Este foarte clar că Serbia şi Albania, care sunt în siajul politic al Rusiei, încearcă o apropiere politică de Statele Unite, iar negocierile subterane între SUA şi Rusia pot avea în vedere şi aceste schimbări de zone de influenţă, aflate la marginea Uniunii Europene. Greşeala tactică pe care Germania a făcut-o în ultimii doisprezece ani, a fost de a nu admite prezenţa statelor din Balcani în interiorul Uniunii Europene, iată că reversul medaliei nu a încetat să apară, deoarece Serbia şi Albania încearcă să schimbe raportul de forţe între Germania şi Rusia, printr-o apropiere puternică de Statele Unite şi propunând proiecte foarte îndrăzneţe Washingonului.
Dacă Statele Unite şi Rusia s-au înţeles pentru pacificarea zonelor lor de influenţă în Balcani, atunci fiţi siguri că şi Serbia va încerca să facă pace cu Kosovo în schimbul obţinerii teritoriilor din Republica Bosnia-Herţegovina. Acestă schimbare de linie strategică în interiorul geografiei balcanice va duce la o reducere a influenţei în zonă a Germaniei şi a Uniunii Europene.
Sigur că aceste speculaţii provin din foarte multe informaţii pe care le putem detecta în presa balcanică, dar ce este cel mai important de înţeles este că dacă proiectul este real, el confirmă faptul pe care toată lumea îl cunoştea, că preşedintele Aleksandar Vučić doreşte o apropiere mult mai mare de Statele Unite, decât de Germania şi Uniunea Europeană.
Serbia, învinsă în cele trei războaie balcanice de acum douăzeci de ani, nu doreşte să se apropie nici de Uniunea Europeană, nici de Germania, deoarece le consideră ca fiind principalele vinovate pentru dezastrul teritorial care a urma dispariţie Iugoslaviei. O propunere de agest gen, îmbrăţişată de administraţia Trump, reprezintă pentru Germania o înfrângere istorică, deoarece, să nu uităm că Republica Bosnia-Herţegovina este produsul politicii ei, iar Kosovo este rezultatul poltiicii SUA.
O minimalizare a Republicii Bosnia-Herţegovina în favoarea Kosovo va duce la un dezechilibru al influenţei germano-europeană în Balcani şi va reconfigura relaţia de influenţă cu Rusia. Iată de ce este foarte important de urmărit acest subiect şi de analizat fiecare etapă a planului sârbo-kosovar, căci dacă acesta se realizează, Statele Unite şi Rusia vor reuşi să redefinească interesele lor pe culoarul balcanic, închizând complet acest culoar pentru emigraţia ilegală şi oferind Serbiei un rol zonal care poate să devină congruent sau concomitent cu cel al României.
România trebuie să îşi definească bine opţiunile şi interesele în zona pentru a înţelege efectele luptelor dintre Germania, Rusia şi Statele Unite pe zona Balcanică.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
