Publicitate
În primul rând, în secțiunea intitulată „Principalele direcții de politică externă”, președintele Volodimir Zelenski a anunțat că aderarea deplină la UE și NATO constituie un obiectiv specific al Ucrainei.
În ceea ce privește relațiile bilaterale, lista statelor cu care Ucraina va dezvolta „cooperare cuprinzătoare” și „parteneriat strategic” cuprinde Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Germania, Franța, Azerbaidjan, Georgia, Lituania, Polonia și Turcia.
“Lista partenerilor strategici nu include România, stat vecin, membru al NATO, cu ieșire la Marea Neagră, care are sentimente puternice antirusești atât în societate, cât și în rândul politicienilor [...]. Și acest lucru este și mai trist deoarece acest stat are un potențial semnificativ de a sprijini Ucraina, inclusiv securitatea pe care Kievul, din anumite motive, o ignoră în mod sistematic", se precizează în materialul publicației.
De asemenea, relațiile cu Slovacia nu sunt considerate o prioritate în noua strategie ucraineană de securitate, “deși această țară este mai importantă pentru independența energetică a Ucrainei decât Azerbaidjanul, întrucât aproape tot gazul natural importat trece prin granița slovacă.”
După cei zece parteneri strategici enumerați mai sus, pe nivelul statelor cu care se doresc relații de „parteneriat” se situează celelalte state baltice (cu excepția Lituaniei) și statele din Europa de Nord, urmează “relații strânse de bună vecinătate” cu țările din Europa Centrală și de Sud-Est, iar pe nivelul „relațiilor pragmatice” sunt plasate Moldova și Belarus.
Cu statele din Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud (fără a fi nominalizate niciunul dintre acestea în document), Ucraina intenționează să dezvolte „o cooperare economică reciproc avantajoasă”.
Comentariul autorului: Deși România a fost printre primele țări care au recunoscut Ucraina ca stat independent, în 1991, relațiile dintre cele două state nu au fost niciodată cordiale, fiind mult timp marcate de discuțiile generate de vecinătatea geografică.
În cazul problemelor teritoriale, acestea s-au transformat în dispute care au făcut ca partea ucraineană să acuze România de pretenții teritoriale și care au trebuit tranșate la nivelul instituțiilor internaționale. Amintim aici problema delimitării frontierelor comune pe brațul Chilia, unde, în final România a obținut cinci din cele şase insule contestate (Ucraina primind Insula Maican şi apele teritoriale din jurul Insulei Şerpilor), delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră, unde Curtea Internațională de Justiție a decis că României îi revine 79,34% din suprafața disputată cu Ucraina și, nu în ultimul rând, problema Canalului Bâstroe, construit de Ucraina în detrimentul ecosistemului regional și al traficului naval în regim de frontieră. În ultimii ani, acestora li s-au adăugat problemele generate de înăsprirea legislației ucrainene privind respectarea limbilor minorităților naționale.
În aceste condiții, în relația cu România, cel puțin pe termen scurt, Ucraina pare să se mulțumească strict cu legăturile care derivă din statutul său de partener NATO și aspirant la UE. Dacă însă o astfel de abordare naște întrebări chiar în rândul ucrainenilor, probabil că ar trebui să dea de gândit și diplomației române.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
