Cu toate acestea, excluderea din programul F-35 nu a părut să deranjeze prea mult Ankara, deoarece președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a susţinut în repetate rânduri că Turcia are soluții alternative, programul militar pentru realizarea avionului de vânătoare TF-X sau chiar achiziţia de avioane multi-rol Su-35 și Su-57 „Felon” din Federaţia Rusă – Moscova menţionând că este dispusă să accepte o participare a industriei turce de apărare la proiectul avionului de vânătoare de generația a V-a.
De la excluderea din programul F-35 și în timp ce acțiunile sale în estul Mediteranei, în Libia, în nordul Siriei și Irak, precum și în Nagorno-Karabakh au dat naștere la noi tensiuni, uneori puternice, în relaţia cu alte state membre ale NATO, Turcia a ignorat toate avertismentele privind testarea sistemului rusesc S-400, dând undă verde Forţelor Armate Turce, în luna octombrie, să efectueze o primă lansare de rachete cu acest sistem.
La momentul respectiv am precizat într-o amplă analiza că efectuarea de către Forţele Armate Turce a primului test de lansare a unor rachete cu un sistem de apărare antiaeriană S-400 s-a dovedit a fi mai mult un exerciţiu de imagine şi o demonstraţie de forţă care au eşuat lamentabil. Un adevărat fiasco, deoarece ministerul turc al Apărării nu a publicat imagini sau materiale video din timpul testelor, ba chiar mai mult de atât, un comunicat de presă care să contrazică bănuielile s-a lăsat aşteptat.
Pentagonul nu au ţinut cont de acest aspect, că Turciei nu i-a reuşit testul cu sisteme S-400, precizând încă odată că poziţia Statelor Unite a fost clară de la bun început și nu s-a schimbat: un sistem rusesc S-400 nu este compatibil cu angajamentele asumate de Turcia ca aliat al Statelor Unite și ca stat membru al NATO, iar Ankara trebuie să se aştepte la sancţiuni.
Momentul inevitabil: Turcia plăteşte preţul pentru achiziţionarea sistemului S-400. Statele Unite au impus sancţiuni
Acestea fiind spuse, și fără alte întrebări, șeful diplomației americane, Mike Pompeo, a anunțat pe 14 decembrie că Statele Unite au impus sancţiuni Preşedinţiei Industriilor de Apărare din Turcia (SSB) – agenția ministerului turc al Apărării, responsabilă pentru contractele de achiziţie din domeniul militar.
Sancţiunile includ interzicerea tuturor licenţelor de export americane către SSB şi îngheţarea activelor, precum şi restricţii de viză pentru Ismail Demir, şeful agenţiei turce. Cu alte cuvinte, de acum înainte, Washingtonul se va abține să îi acorde orice licență de export Turciei.
Sancţiunile vin la aproape trei ani de zile de cânt Moscova şi Ankara au bătut palma pentru acest tip de sisteme.
Sancțiunile impuse sunt în conformitate cu legea CAATSA (Counter America's Adversaries Through Sanctions Act), care impune sancţiuni economice împotriva oricărei entităţi sau ţări care încheie contracte pentru achiziţia de armament cu companiile ruseşti din domeniul industrie de apărare.
,,Măsurile luate astăzi sunt un semnal clar că Statele Unite (...) nu vor tolera tranzacţii majore cu sectoarele de apărare şi informaţii ruseşti", a declarat secretarul de stat american, Mike Pompeo.
Sancțiunile americane ar putea arunca Armata turcă într-o criză majoră
Desigur, la prima vedere sancțiunile anunțate de Washington nu par să aibă consecințe asupra economiei Turciei, dar după cum precizează şi publicaţia Opex 360 acestea vor lovi puternic pe viitor procesul de întreţine şi menţinere în stare operațională a echipamentelor militare utilizate de Forțele Armate Turce.
Forțele Aeriene Turce vor fi pe viitor cel mai afectate de sancţiunile impuse recent de Statele Unite, deoarece avioanele F-16 și F-4 Phantom II, avioanele de transportul C-130 Hercules și cele de antrenament T-38, dar şi elicoptere Bell UH-1 și Sikorsky S-70, toate sunt de provenienţă americană, iar în cazul unor probleme de natură tehnică, Turcia este la mâna industriei americane de apărare.
Dacă luăm în calcul şi cele patru avioane de avertizare timpurie E-7T și, mai presus de toate, alte 7 avioane de realimentare Stratotanker KC-135, a căror întreținere este cu atât mai complicată cu cât sunt vechi, situaţia în care Turcia se află nu este cea mai favorabilă.
Dincolo de acest echipamente, trebuie să ne gândim și la muniții, aproape toate de origine americană, precum și sistemele radar.
În ceea ce privește Forţele Navale Turce, jumătate din flota sa de fregate este formată din nave de origine americană [opt fregate „Oliver Hazard Perry”, n.r]. Și cea mai mare parte a muniției sale este asigurată de Statele Unite [RIM-7 Şea Sparrow, RGM-84 Harpoon etc].
În cele din urmă, în ceea ce privește Forțele Terestre, ele par, la prima vedere, cele mai puțin expuse, tehnica lor militară fiind de provenienta germană sau naţională. Cu toate acestea, artileria ar avea de suferit, deoarece unele piese de artilerie sunt fabricate în SUA [obuzierele M110, M107, M114 și lansatorul de rachete multiple M270].
Fără îndoială, industria turcă de apărare va putea asigura pentru o perioadă mentenanţa acestor echipamente militare, dar nu înseamnă că se va face şi foarte uşor. Cu trecerea timpului, dacă relaţiile dintre SUA şi Turcia nu se îmbunătăţesc, va deveni din ce în ce mai complicat pentru industria de apărare să menţină tehnica militară americană în perfectă stare de funcţionare, până va fi înlocuită cu altă nouă.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
