Australia urma să cumpere de la marele său aliat, SUA, submarine de atac cu propulsie nucleară (SSN), înarmate convențional, înainte de a începe să-și construiască propriile sale astfel capabilități. Decizia a fost luată în pofida faptului că anterior (2016) Australia semnase un contract de 66 de miliarde de dolari cu Naval Group (companie franceză de stat), pentru 12 submarine convenționale din clasa Attack. Submarinele franceze aveau la bază modelul Barracuda, dar cu propulsie diesel-electrică, nu nucleară, pentru că Australia adopta la acel moment o poziție politică antinucleară.
Însă în septembrie 2021, Washingtonul a reușit să convingă liderii de la Canberra să participe alături de SUA și Marea Britanie la formarea alianței AUKUS, un pact de securitate trilateral axat pe tehnologie militară avansată. Elementul-cheie era că Australia urma să primească submarine cu propulsie nucleară de la SUA și Marea Britanie, în locul celor convenționale din Franța, iar contractul cu Parisul a fost denunțat unilateral.
De ce a schimbat Australia direcția? Foarte probabil pentru că submarinele nucleare au autonomie mai mare și sunt mai greu de detectat, fiind mai potrivite pentru strategia de descurajare împotriva Chinei, în timp ce SUA și Marea Britanie îi ofereau acces la tehnologia nucleară militară, ceea ce se întâmplă extrem de rar. (Doar SUA au mai acordat un astfel de acces Marii Britanii, în 1958.)
Armonia s-a stricat
Acum, însă, există o neliniște crescândă că submarinele cu propulsie nucleară, construite în SUA, pur și simplu nu vor ajunge niciodată sub controlul suveran australian, ci, dacă vor mai apărea vreodată, vor fi doar staționate în Australia purtând steaguri americane, arme americane și fiind exploatate de marinari americani.
Liderii australieni se tem că țara, un aliat neclintit al SUA, va fi redusă în viziunea administrație Trump doar la a reprezenta o garnizoană operațională avansată – în cuvintele președintelui Comisiei de afaceri externe a Congresului SUA - nimic mai mult decât „o bază centrală de operațiuni din care să se proiecteze puterea”.
Asta în condițiile în care Pilonul 1 al acordului AUKUS prevedea ca Australia să cumpere între trei și cinci submarine cu propulsie nucleară din clasa Virginia din SUA – primul dintre acestea în 2032. Apoi, până la „sfârșitul anilor 2030”, conform strategiei industriei submarine a Australiei, Marea Britanie avea să livreze și primul submarin Aukus special conceput și construit, iar prima versiune construită în Australia să fie lansată la apă „la începutul anilor 2040”.
Dar acum, atât la Washington, cât și la Canberra, există o îngrijorare tot mai mare cu privire la primul pas: capacitatea Americii de a construi navele pe care le-a promis Australiei și – chiar dacă ar avea mijloacele necesare pentru a construi submarinele – intenția de a le mai ceda sub controlul australian.
Anxietatea în rândul partenerilor AUKUS este generată de îngrijorarea tot mai mare că aliatul de bază nu mai este de încredere. Odată cu anularea brutală a sprijinului pentru Ucraina – partener căruia SUA i-au oferit garanții de securitate odată cu semnarea Memorandumului de la Budapesta (1994) prin care a renunțat la armamentul nuclear sovietic – vechile certitudini nu mai există.
„Cred că America este un aliat mult mai puțin de încredere sub Trump”, a declarat recent fostul premier australian Malcolm Turnbull. „Se poate ca – din păcate – să ajungem fără submarine. Și atunci trebuie să investim în alte moduri de a ne apăra. Dar marele mesaj este că va trebui să ne uităm singuri la apărarea Australiei. Asta este cu adevărat problema. Nu putem presupune că americanii vor apărea mereu.”
Pe 8 februarie, Australia a plătit Statelor Unite nu mai puțin de 500 de milioane de dolari, prima tranșă din totalul de 3 miliarde de dolari promise pentru a sprijini industria construcțiilor navale din America. Dar, la doar trei zile după validarea plății, Serviciul de Cercetare al Congresului a emis fără nicio reținere un document în care se precizează că, în timp ce submarinele de atac cu propulsie nucleară destinate Australiei ar putea fi construite, SUA poate decide să nu le predea niciodată.
Capacitatea post-pandemie de construcție de nave din SUA a fost atât de scăzută, încât nu poate asigura nici măcar nevoile Marinei SUA, cu atât mai puțin să construiască submarine pentru o altă țară. Iar a pune alianța înaintea națiunii ar contrazice principiul “America first” intens promovat de noua conducere americană.
Contraamiralul în retragere și fostul președinte al Institutului de Submarine din Australia, Peter Briggs, susține că refuzul SUA de a vinde submarine din clasa Virginia în Australia este „aproape inevitabil”, deoarece programul de construcție de nave al SUA rămânea prea în urmă.
Acum durează mai mult de cinci ani pentru a construi un singur submarin în SUA (înainte dura între 3 și 3,5 ani). Până în 2031, când SUA urmează să vândă primul său submarin în Australia, s-ar putea confrunta cu un deficit de până la 40% din dimensiunea estimată a flotei, spune Briggs, iar acest lucru va fi cu greu acceptat de o administrație care pune America pe primul loc.
SUA vând însă alternative
Trump crede că situația poate fi remediată. În discursul din fața Congresului, s-a lăudat că va „resuscita industria construcțiilor navale americane” prin înființarea unui nou „birou de construcții navale” în interiorul Casei Albe. „Le vom face foarte repede, foarte curând.”
O alternativă vehiculată este construirea a opt SSN-uri din clasa Virginia și, în loc ca trei până la cinci dintre ele să fie vândute în Australia, toate să fie reținute în serviciul Marinei SUA și operate împreună cu cele cinci submarine ale SUA și Marea Britanie, care sunt deja planificate să fie operate de AUKUS din Australia.
Astfel, Australia, în loc să cheltuiască bani pentru a cumpăra, construi și naviga propriile submarine cu propulsie nucleară, i-ar investi în alte capabilități militare, precum rachete cu rază lungă de acțiune, drone sau bombardiere, „pentru a crea o capacitate australiană de a efectua misiuni militare non-SSN atât pentru Australia, cât și pentru Statele Unite”.
Întrebarea este dacă, după ce a văzut modul în care SUA au început șă își trateze aliații și după ce au rămas fără submarine pierzând contractul strategic cu Franța, Australia se mai lasă prinsă într-un nou miraj al promisiunilor americane.
„Australia trebuie să fie suverană. Trebuie să aibă autonomie suverană. Trebuie să fim mai autonomi. Din păcate, problema cu AUKUS a fost că a făcut Australia mult mai dependentă de Statele Unite, într-un moment în care America devenea din ce în ce mai puțin de încredere”, susține fostul premier Turnbull.
Clinton Fernandes, profesor de studii internaționale și politice la Universitatea din New South Wales și fost analist de informații al armatei australiene, este de părere că acordul AUKUS are doar ca scop declarat capacitarea Australiei cu o flotă nucleară, obiectivul real fiind cel de asistare a Statelor Unite în efortul acestora de a menține Asia de Est sub propria dominație.
Autorul al cărții Sub-Imperial Power, Fernandes consideră că Australia se va alătura Coreei de Sud și Japoniei ca „state santinelă ale SUA pentru a menține navale chineze în propriile sale mări semiînchise”.
„Acesta este adevăratul obiectiv. Ne demonstrăm relevanța pentru dominația globală americană. Guvernul evită să spună publicului acest lucru, dar de fapt, scopul Australiei a fost tot timpul să păstreze o mare putere care ne este prietenoasă în regiunea noastră.”
Toate aceste probleme ne par cunoscute. Aceleași raționamente și îngrijorări se regăsesc aproape identic și în rândul statelor europene. Dacă SUA dă semne că nu își mai susține aliații din NATO și AUKUS, riscă să își piardă credibilitatea globală, iar aliații să își caute alternative strategice.
Rusia și China vor profita imediat de acest vid de unitate și de putere, consolidându-și influența în Europa, Asia și Orientul Mijlociu. Instabilitatea globală va crește, cel puțin pe termen scurt, iar SUA va pierde capacitatea de a modela ordinea internațională în favoarea sa, și a democrației în general. În pofida a ceea ce consideră administrația Trump, o retragere chiar și parțială din aceste alianțe nu ar reduce riscurile pentru America, ci le-ar amplifica.
Casa Albă ar trebui să aibă clar că sprijinirea aliaților nu este doar o obligație morală de respectarea a angajamentelor asumate la nivel de stat, ci și o necesitate strategică. Dacă încalcă aceste reguli de bază, vor trece mulți ani până când un stat, oricât de slab înarmat ar fi, ar mai avea încredere să ridice relațiile cu SUA la nivel de parteneriat strategic.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
