Aviația militară este o armă fundamentală, esențială în planificarea războaielor și structura forțelor militare. Armatele din întreaga lume alocă un procent semnificativ din bugetul lor pentru proiectarea și dezvoltarea avioanelor de luptă. De fapt, cel mai scump program de armament din istorie este unul de aviație: F-35 Joint Strike Fighter.
Cu toate că există nenumărate povești de succes, de la F-16 la MiG-29, istoria aviației este plină și de proiecte de avioane de luptă care au eșuat. Harrison Kass, fost pilot de avioane de luptă și expert militar, a publicat un material în National Interest cu un Top 5, în opinia sa, cele mai proaste avioane de luptă din istorie:
Articolul e intitulat 5 Worst Fighter Jets: Flying Steel Coffins No Nation Should Fly (n.r. Cinci cele mai proaste avioane de luptă din istorie: Sicrie zburătoare din oțel pe care nicio țară nu ar trebui să le zboare)
Yakovlev Yak-38
Yak-38 aterizând pe portavionul Novorossiysk în 1984. Photo source: Vladimir Rodionov @WIKIMEDIA
Uniunea Sovietică a concurat intens cu Occidentul în perioada Războiului Rece pentru a dezvolta cea mai capabilă tehnologie militară. Când britanicii au prezentat Harrier GR.1 în 1967 – capabil de decolare și aterizare verticală (VTOL) – sovieticii au încercat să răspundă. Soluția lor a fost Yakovlev Yak-38, un avion VTOL care a avut performanțe relativ bune.
Totuși, integrarea motorului de tracțiune din spate și a celor două turboventilatoare de ridicare a făcut ca avionul să fie extrem de dificil de manevrat. Dacă unul dintre ventilatoarele de ridicare eșua, Yak-38 intra în vrie. Și deoarece ventilatoarele erau sensibile la mizerie și praf (cum se găsea din abundență în Afganistan), acestea erau predispuse la eșec.
Yak-38 a fost, de asemenea, un eșec tactic, având doar patru puncte de armament și o rază operațională limitată la doar 320 de kilometri. După căderea Uniunii Sovietice, Yak-38 a fost abandonat, în timp ce Harrier este încă în serviciu.
Mikoyan-Gurevich MiG-23
MiG-23, în 1989. Photo source: Ministerul Apărării din Rusia via Wikipedia
Producătorul rus de aeronave Mikoyan-Gurevich are o lungă istorie de reușite în aviație. Abrevierea companiei, „MiG”, este sinonimă în Occident cu „aeronave inamice”, și pe bună dreptate. Dar MiG a produs și destule eșecuri.
MiG-23 trebuia să fie un alt succes, precum MiG-15 sau MiG-21. Totuși, MiG-23 cu aripă variabilă a fost un coșmar, cu manevrabilitate slabă, instabilitate și un motor care se supraîncălzea des și ceda rapid.
Costurile de întreținere ale MiG-23 erau mult mai mari decât se aștepta, iar recordul său de luptă era mult mai slab. Desfășurat în Siria și Irak, MiG-23 a avut de suferit înfrângeri majore în întâlnirile cu F-4, F-14 și F-15. Chiar și MiG-21, pe care MiG-23 trebuia să-l înlocuiască, s-a dovedit superior în luptă. MiG-23 a fost retras fără prea multă mediatizare publică (exceptând Siria și Coreea de Nord) în favoarea MiG-27.
Convair F-102 Delta Dagger
Convair F-102 Delta Dagger, photo source: U.S. Air Force via Wikipedia
Convair F-102 Delta Dagger, parte din „Seria Secolului”, a fost primul avion supersonic american de luptă capabil de misiuni indiferent de condițiile meteo și o aripă de tip delta. Intrat în serviciu în 1956, problemele au apărut imediat.
F-102, proiectat pentru a fi o aeronavă de mare viteză, nu a reușit să atingă Mach 1 – fuselajul a trebuit să fie reproiectat pentru a face față rezistenței transonice. După reproiectare, avionul a reușit să atingă Mach 1.22, dar au apărut alte probleme, care au necesitat o serie de modificări. Forțele Aeriene ale SUA nu au aplicat corecții uniforme pentru întreaga flotă de F-102, astfel că diferite avioane aveau capacități diferite.
Cea mai mare problemă a F-102 a fost însă siguranța sa. Din cele 1.000 de F-102 produse, 259 au fost pierdute în accidente care au dus la moartea a 70 de piloți.
Heinkel He 162
Heinkel He 162, photo source: Wikipedia
Inginerii din Germania nazistă merită credit pentru dezvoltarea tehnologiei cu reacție odată cu Messerschmitt Me 262. Spre sfârșitul războiului, naziștii au încercat să producă mai multe avioane de luptă. Rezultatul a fost Heinkel He 162, cunoscut și sub numele de „Volksjager” sau Avionul Poporului.
He 162, la fel ca mașina Volkswagen, a fost proiectat să fie construit cât mai ieftin posibil și cu muncitori semi-calificați. De ce? Pentru că, spre sfârșitul războiului, naziștii aveau dificultăți în a-și menține economia de război funcțională.
Astfel, He 162 a fost construit în mare parte din lemn, deoarece aliajele metalice erau indisponibile. Proiectarea a fost finalizată în aproximativ două luni, iar avionul, după cum vă puteți imagina, zbura prost. Trei sute de He 162 au fost trimise rapid în acțiune, dar era prea târziu. Berlinul a căzut, iar He 162 a dispărut fără a avea vreun impact semnificativ asupra războiului.
Vought F7U Cutlass
Vought F7U Cutlass, photo source: National Museum of Naval Aviation via Wikipedia
Vought F7U Cutlass avea un design vizual distinct. Acesta a fost un proiect de americani de la începutul erei avioanelor cu reacție, când nu exista un design standardizat, iar experimentarea era încurajată. F7U a fost rezultatul acestei experimentări: era fără coadă, cu aripi săgetate.
„În opinia mea, F7U arată foarte bine, și a marcat prima dată când americanii au construit o aeronavă cu aripi săgetate și cu postcombustie. Designul neobișnuit oferea o manevrabilitate extraordinară, dar a suferit o serie de probleme.
Motorul era subdimensionat, câștigându-i porecla „Gutless Cutlass” (Cutlass fără forță). În mod similar, multe dintre sistemele sale erau noi și nesigure. Un istoric slab asupra siguranței i-a determinat pe piloți să evite acest avion, iar F7U a fost retras în 1959”, a conchis Harrison Kass, fost pilot de avioane de luptă și expert militar, în materialul publicat de National Interest.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
