Testarea a presupus utilizarea unei rachete sol-aer Stinger cu rază scurtă de acțiune (ghidată termic, după sursa de căldură), care a fost lansată de LWCLU (Lightweight Command Launch Unit) - un sistem portabil conceput inițial ca lansator pentru racheta antitanc Javelin.
Combinația lansator LWCLU - rachetă Stinger a fost folosită pentru a distruge o dronă, dar sistemul va fi capabil să îndeplinească o serie de amenințări aeriene și terestre, oferind capacități de angajare îmbunătățite pentru Stinger.
A Stinger Missile being launched from a Javelin Light Weight Command Launch Unit. Next week, Raytheon & the US Army will demonstrate a Stinger????Javelin #LWCLU shot slewed by sensors connected to the launcher via the Forward Area Air Defense Command & Control #FAADC2. (????US Army) https://t.co/6lF67bKFsk pic.twitter.com/P5OAPU5JCd
— Air Power (@MIL_STD) October 22, 2022
Testele au început încă din septembrie 2020, dar imagini cu noul hibrid au fost publicate în luna octombrie 2022, relatează Thewarzone.
În martie 2021, Raytheon Missiles & Defense anunța că a efectuat un test împreună cu armata SUA, dar nu a lansat nicio imagine la acel moment. Raytheon, împreună cu Lockheed Martin, fac parte din compania mixtă care produce sistemul Javelin și deține în prezent și drepturile la Stinger, arată publicația citată.
Foto: Rachetă Stinger lansată de la un lansator Javelin într-un test al Proiectul Convergence / captură video
De ce e bun lansatorul Javelin pentru Stinger
Potrivit celor de la Raytheon, în comparație cu lansatorul Javelin original, sistemul modificat LWCLU poate identifica ținte aflate la o distanță de două ori mai mare pe timp de noapte și de trei ori mai mare în timpul zilei, indiferent de condițiile meteorologice.
Totodată, noul sistem LWCLU este mult mai ușor de mutat pe câmpul de luptă, cântărind cu 30% mai puțin decât predecesorul său.
De asemenea, sistemul modificat este mai ieftin decât lansatorul Javelin original.
În plus, deoarece lansatorul poate fi folosit împotriva țintelor în aer și la sol, elimină cerința ca trupele să poarte lansatoare separate Stinger și Javelin, cel puțin în unele scenarii de luptă:
În comparație cu lansatorul original Stinger, noul sistem LWCLU oferă o serie de avantaje.
Astfel, lansatorul furnizat împreună cu Stinger include o antenă IFF (identification, friend or foe), în timp ce vizorul optic este separat de lansator. Deși pentru Stinger este disponibilă o montură optică de vedere pe timp de noapte, procesul este deosebit de greoi. În esență, operatorului i se cere să identifice vizual o țintă (eventual după ce a primit un semnal prin radio), să o alinieze cu vizorul optic, să aștepte tonul, apoi să tragă.
LWCLU, în schimb, oferă o optică în infraroșu în mod standard, oferind capabilități superioare în ceea ce privește reperarea și apoi urmărirea țintelor la o rază de acțiune mai mare și pe timp de noapte.
Optica în infraroșu lipsea majorității sistemelor portabile de apărare aeriană (MANPADS) utilizate inițial de Ucraina împotriva forțelor aeriene ruse. Potrivit unui raport recent al think tank-ului Royal United Services Institute (RUSI), încă din martie a acestui an, forțele aerospațiale ruse au speculat această carență și au trecut preponderent la atacuri de noapte, pentru a evita sistemele MANPADS, ale căror operatori nu dispuneau de ochelari cu vedere pe timp de noapte sau alte sisteme optice adecvate.
Foto: Diagrama rachetei Stinger și lansatorul acesteia. Armata americana
Un alt avantaj este că lansatorul poate fi conectat în rețea (inclusiv FAAD C2), permițând operatorului să primească coordonate de la o serie de senzori externi, inclusiv cei operați de alte structuri ale armatei.
Hibridizarea Stinger la LWCLU (utilizat pentru Javelin) are ca una dintre principalele scopuri contracararea dronelor inamice, una dintre cele mai mari amenințări în războiul modern.
Publicația mai notează că este foarte posibil ca LWCLU să poată lansa și alte tipuri de SAM în viitor, mai ales că armata SUA dorește dezvoltarea unui înlocuitor Stinger, cu scopul de a testa un prototip până la sfârșitul anului fiscal 2023 și de a începe producția cel târziu în 2027.
Succesorul Stinger planificat al armatei este cunoscut sub numele de Maneuver Short Range Air Defense (M-SHORAD) Increment 3.
Interconectarea sistemelor LWCLU ar însemna că pe viitor ar putea fi fabricată doar racheta Stinger în sine, și nu mânerul de prindere original cu care a fost conceput Stinger.
Cu toate acestea, lansatorul de bază Stinger va rămâne foarte solicitat datorită portabilității sale mai mari, în comparație cu sistemul LWCLU mai voluminos (care va fi aproape sigur mai costisitor).
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
