Polonia e azi unul din principalii donatori de tehnică militară pentru Ucraina și principalul punct logistic al armelor occidentale care intră în Ucraina. Spre exemplu polonezii au donat Ucrainei 80% din întregul lor armament sovietic.
Asemenea României, Varșovia are și ea numeroase divergențe istorice cu Kievul. Dar a înțeles că victoria Ucrainei - sau măcar evitarea victoriei ruse - sunt mult mai importante decât miraje ale unei istorii ce aparține mai degrabă secolului XX.
Marele eșec al propagandei ruse în Polonia a fost că nu a reușit să-i atragă pe polonezi în acestă capcană ideologică a revizionismului. Polonezii au ales să continue să discute public despre rezolvarea problemelor istorice cu ucrainenii, fără însă să muște din mărul otrăvit al Rusiei. Poate că și cele trei partiții din zbuciumata lor istorie, dar și drama celui de-al Doilea Război Mondial și infamul pact Ribbentrop - Molotov (1939) au contat pentru a nu „crede în ruși nici când le oferă daruri” teritoriale.
Războiul a reizbucnit în Europa și bate la porțile noastre. Nu e o joacă și nici clișee sau declarații politice. Sigur că percepția războiului e diferită la Berlin sau la Paris, față de Varșovia sau București. Și, geografic, e de înțeles să fie așa. Dar de rusofobie și paranoia, Estul a mai fost acuzat. Episoadele Georgia (2008), Ucraina (2014) și invazia pe scară largă (2022) au demonstrat că oricât ne-am fi dorit să fie doar paranoia, nu e. E război. Un război îndreptat nu către Ucraina, ci către Occident prin erodarea și ulterior testarea Articolului 5. Iar privind în altă parte lucrurile nu se schimbă, ci, dimpotrivă, se agravează.
La Varșovia un oficial polonez a ridicat o problemă care ar trebui într-adevăr să dea de gândit: Azi discutăm despre ineficiența sancțiunilor, însă dacă o facem doar pentru că am șovăit când nu trebuia să șovăim? Dacă s-ar fi livrat ceea ce trebuia Ucrainei, atunci, imediat după invazie, nu mai aveam azi discuția despre sancțiuni. Rusia ar fi trebuit lovită preventiv, prin înarmarea imediată a Ucrainei, atunci când era groggy după eșecul „operațiunii militare speciale” de cucerire a Kievului în trei zile.
Ne-am blocat însă în discuții inutile, birocrație și tergiversări. A existat într-adevăr o unitate de monolit în NATO privind Ucraina, dar fragilă. Prizonieră șocului războiului, birocrației și tergiversărilor, ea nu a avut forța să treacă la etape mai curajoase. Acea unitate de monolit a livrat arme Ucrainei doar în măsura în care aceasta să reziste, nu să împingă invazia. Nu s-au schimbat multe nici azi, la mai bine de doi ani și jumătate de război.
Fereastra scurtă de timp din primele luni ale invaziei a fost ratată iar rușii s-au regrupat, au schimbat strategia, au dezvoltat mecanisme pentru atenuarea sancțiunilor și au trecut la o economie mascată de război. Azi industria lor e cu motoarele turate aproape la maximum. Noi abia începem să încălzim motoarele. Sigur, asta nu înseamnă sub nicio formă că sancțiunile au fost irelevante; fără ele Rusia ar fi făcut ravagii în Ucraina.
Și mai e ceva: Ucraina nu e decât o mică piesă dintr-un puzzle ce ne vizează direct, pentru refacerea sferei de influeță a Rusiei.
Amintiți-vă mereu de momentul decembrie 2021 când Moscova a solicitat oficial așa-zisele „garanții de securitate” către NATO. Ca Alianța să nu se mai extindă spre Est, fiind vizate Georgia și în special Ucraina, dar mai ales a cerut revenirea la statu quo-ul și granițele din 1997 prin demilitarizarea țărilor care au aderat la Alianță după acest an, ceea ce viza și România. Cereri inacceptabile desigur, dar peste care trecem prea ușor.
De aici izvorăște mobilul războiului rus. Ținta nu e Ucraina, ținta reală a Rusiei e NATO, frangmentarea Alianței și testarea Articolului 5.
Azi Rusia alocă 6% din PIB pentru apărare, se înarmează masiv, își umple până la refuz stocurile, a trecut pe o economie de război mascată, industria e cu motoarele turate. Polonezii au dreptate: Pentru a învinge Ucraina rușii au suficiente capabilități militare, nu ai nevoie de toate astea. Când parcurgi etapele de mai sus devine clar că te pregătești de un război de mare intensitate cu un adversar puternic.
Societatea rusă e de altfel pregătită din timp pentru un astfel de scenariu. Parcurgeți fie și pentru o zi presa și canalele de televiziune ruse și veți vedea cum e alimentată constant ideea că „Occidentul poartă un război împotriva Rusiei”. Nu e e despre Ucraina. Inamicul e NATO, iar în joc e „însăși existența Federației și a civilizației ruse”.
Desigur, războiul nu e inevitabil. Trebuie însă să ne trezim, acum când ne îndreptăm spre al 12-lea ceas.
Rușii au întors deja clepsidra.
Iar cel mai bun mod pentru a evita un asemenea scenariu, pe lângă susținerea Ucrainei care devine o chestiune de securitate națională pentru statele membre, e capacitatea de a descuraja Rusia să ajungă în situația în care să testeze Articolul 5 al Tratatului de la Washington.
E nevoie de o Alianță unită, puternic înarmată, cu o industrie de apărare solidă și pregătită oricând să răspundă unui război de mare intensitate, și mai ales e nevoie de un mesaj plauzibil, clar și răspicat: Nu NATO trebuie să se teamă de Rusia, ci Rusia trebuie să se teamă să intre într-un asemenea conflict cu NATO.
Suntem azi în această paradigmă? Din păcate nu. E momentul pentru Occident ca starea de dolce far niente de după finalul Războiului Rece să înceteze. Probabil mai avem 5 ani pentru a descuraja în mod credibil Rusia, în cazul în care Ucraina rezistă.
Să nu repetăm drumul către 1939 și greșelile înaintașilor noștri în ceea ce privește gestionarea problemei Germaniei naziste.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
