Asemenea procese istorice nu au loc peste noapte. Observatorii care consideră spre exemplu că Occidentul e în declin nu prezic nicidecum prăbușirea lui, teză folosită intens în războiul informațional rus, ci afirmă că declinul va însemna sfârșitul dominației absolute a civilizației occidentale. Procesul nu e unul liniar, ci mai degrabă un grafic cu momente statice, cu suișuri și coborâșuri. Ascensiunea Occidentului a durat 400 de ani iar declinul, dacă va avea loc, poate dura la fel de mult.
Asemenea, Renașterea islamică pe care Huntington o observă încă de la finalul secolului trecut e un proces ce se întinde pe decenii.
Un proces însă ireversibil. Incompatibil prin prisma caracteristicii ce tinde spre modernizare, cu fundamentalismul islamic.
Căci Renașterea islamică nu e o respingere a modernității, ci o respingere a valorilor occidentale, a laicității, culturii occidentale, a occidentalismului.
Modernitatea și tehnologia, în ciuda faptului că tindem să credem că sunt apanajul civilizației occidentale, ele nu sunt o caracteristică a acesteia. Sigur că principalele caracteristici ale civilizației occidentale i-au permis să se modernizeze, dar modernizarea nu e monopolul Occidentului. E religia incompatibilă cu modernitatea? Puțin probabil.
Fundamentalismul islamic, ramură a Renașterii islamice, e însă incompatibil cu modernitatea.
Gruparea teoristă Hamas acționând în afara Gazei pe 7 octombrie 2023
Azi ne aflăm în faza Renașterii islamice în care majoritatea statelor arabe au înțeles că modernizarea civilizației islamice înseamnă prosperitate, afaceri și tehnologizare, deziderate ce implică dialogul politic și economic nu doar cu Federația Rusă, China sau India ci și inclusiv cu Israelul și Occidentul sau SUA, ultima ca lider al civilizației Occidentale.
Nu poate exista însă, cel puțin nu pe termen lung, o societate modernă, tehnologizată, dar fundamentalistă și izolată.
Arabia Saudită, azi una din puterile cu capacitate hegemonică in Orient, e un exemplu elocvent. Nu de puține ori saudiții au anunțat că vor să se modernizeze, dar nu să se occidentalizeze.
Riadul face pași în acest sens. Uneori mai îndrăzneți, alteori mai greoi. Dar până la masacrul de tip Holocaust comis de Hamas pe 7 octombrie existau canale de dialog cu Israelul, inclusiv privind normalizarea relațiilor. Că Arabia Saudită ar fi intrat în Acordurile Abrahamice - recunoașterea Israelului și normalizarea relațiilor - e greu de anticipat. Probabil că ar mai fi durat ani. Dar canal de dialog exista. Și va exista.
Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman
Alte state au făcut pași mult mai mari în necunoscut. În 2021, chiar și în plină criză pandemică, la nici doi ani de la intrarea Emiratelor Arabe Unite în Acordurile Abrahamice, peste 400.000 de israelieni vizitaseră Emiratele! Au semnat Acordurile Abraham și Marocul, Sudanul, Bahrainul. Acordurile implică dimensiuni greu de cuprins în urmă cu doar câțiva ani. Nu e vorba doar de turism, ci și colaborări la nivel înalt de intelligence, schimburi economice, de armament, comerț, etc.
Egiptul și Iordania au și ele o relație de parteneriat și dialog cu Israelul. Iordania, care are un tratat de pace cu Israelul din 1994, a interceptat în aprilie anul acesta drone și rachete iraniene care se îndreptau spre Țara Sfântă. Pare ireal dacă ne gândim că acum aproximativ 50 de ani, atât Egiptul cât și Iordania purtau Războiul de 6 Zile (967) și de Yom Kippur (1973) împotriva Israelului.
Au deviat de pe drumul spre modernitate al Renașterii islamice statele care au eșuat secularizarea politicii externe și au intensificat fundamentalismul. Desigur, Iranul în primul rând și proxy-urile sale teroriste șiite Hezbollah, Houthi, zecile de miliții pro-iraniene din Irak sau Siria ori Hamas, grupare teroristă sunnită pe care Iranul o susține nu din considerente ideologice ci pur teroriste. State eșuate precum Libanul, Siria sau Irakul au deviat și ele de pe acest drum. Vidul lăsat de Primăvara Arabă a fost acoperit de fundamentalismul islamic propagat de Iran.
Iată cum se explică azi pasul în spate spre o zonă de neutralitate făcut de lumea arabă în războiul Iranului și al proxy-urilor sale împotriva Israelului.
Renașterea islamică și modernizarea civilizației islamice e un proces ireversibil, dar nu e liniar, va cunoaște suișuri și coborâșuri, precum și accente puternic violente, având epicentrul într-un spațiu geografic predispus la violență după sfârșitul colonialismului european.
Huntington compara Renașterea islamică cu Reforma Protestantă din secolul XVI. Spunea el că ambele sunt reacții la stagnare și la corupția instituțiilor existente și, ambele pledează spre o întoarcere la o formă pură a religiei. Esența ambelor e reforma. Politologul mai constata că diferența fundamentală dintre ele e că Reforma a influențat doar Europa de Nord, nu și Spania, Italia, teritoriile habsburgice sau Europa de Est, pe când Renașterea Islamică a acaparat aproape toate societățile musulmane, în detrimentul naționalismului sau socialismului.
Și, aș adăuga, Renașterea islamică e o emancipare la nivelul unei civilizații fără să plece de la un personaj istoric sau un eveniment istoric anume, așa cum s-a întâmplat cu Reforma și cele 95 de teze ale lui Martin Luther care au schimbat radical istoria.
Lumea va arăta diferit în următoarele decenii iar în lumea musulmană statele arabe sunt primele care au făcut pașii spre modernitate, un proces care implică globalizare, afaceri și comerț între civilizații și mai puțin războaie ideologice și religioase.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
