La fel ca în trecut cu armele laser, Turcia s-a dovedit a fi inovatoare în ceea ce privește ducerea luptei aeriene. Și noua inovație este mult mai importantă decât cea cu laserele, deoarece nu implică numai tehnologie sau numai tactică, ci și economia militară.
Întrebuințate masiv, mai întâi în Siria, apoi în Libia și ulterior în Nagorno-Karabah, dronele turcești Bayraktar s-au dovedit a fi foarte eficiente. În plus, costul pierderii unui astfel de aparat în toate războaiele s-a demonstrat a fi incomparabil mai mic, față de pierderile pe care le-a provocat. În schimbul dronelor Bayraktar doborâte, turcii au distrus zeci de echipamente și zeci de soldați și ofițeri ai adversarului, uneori chiar sute. Ultimele zile ale rezistenței armene din Karabah au fost un adevărat masacru. Ilham Aliyev a susținut că dronele “fraților turci” au distrus la fel de multe echipamente ale armatei Armeniei, cât toate celelalte arme grele ale Azerbaidjanului. Pe de altă parte, o dronă Bayraktar doborâtă înseamnă doar “un fier” pierdut, în timp ce victimele sale sunt reprezentate de oameni uciși.
Bineînțeles că trupele armene au avut probleme uriașe cu apărarea antiaeriană, la fel ca și armata siriană sau fidelii lui Kalifa Haftar în Libia. Dacă adversarul Turciei ar fi o armată bine echipată și instruită, pierderile de drone ar fi mai mari, iar pagubele produse de acestea mult mai mici. Cert este că, oricum, acestea ar provoca daune și, mai mult, le-ar provoca cu costuri foarte mici.
Muniția utilizată de dronele Bayraktar este de dimensiuni reduse și costă mult mai puțin decât bombele și rachetele inteligente. Acest lucru înseamnă că ele pot fi folosite și de un adversar sărac.
Și asta nu este tot. Împreună cu utilizarea masivă a dronelor mari, cu rachete ieftine dar precise, s-a înregistrat și folosirea dronelor sinucigașe, precum cele israeliene de tip Harop, Sky Striker și altele sau dronele turcești Kargu. În teorie, folosirea dronelor sinicigașe nu este nimic nou. Israelul le-a folosit, cu succes, încă din anul 1982. Nouă este combinația dintre utilizarea lor masivă și costul redus. Din acest punct de vedere, războiul din Karabah poate fi considerat debutul unor astfel de practici.
Pe lângă costurile mici, dronele sinucigașe mai au și avantajul că, deocamdată, în armatele moderne nu există mijloace pentru lupta împotriva lor. Deocamdată, este vorba doar despre un joc unilateral. Dacă, de exemplu, dronele Bayraktar pot fi doborâte de un sistem de apărare antiaeriană bine pus la punct, dronele sinucigașe nu au antidot.
Ca o primă concluzie, se poate aprecia că războiul dronelor a început deja să schimbe fața armatelor moderne. Și acesta este doar începutul.
O inovație mult mai teribilă este în curs de realizare. Este vorba despre “roiuri” de drone, care operează sub controlul inteligenței artificiale. Americanii lucrează deja la astfel de sisteme de armament de mai mulți ani. Aceștia au realizat nu numai manevre autonome fără control uman, ci și autoînvățarea roboților, chiar în timpul zborului. Recent, compania Boeing a efectuat zboruri autonome de succes ale dronelor sale, în timpul cărora au fost practicate astfel de lucruri. Lipsa necesității unui operator permite utilizarea unor roboți ieftini, în cantități uriașe. Potrivit specialiștilor, un atac simultan cu mii de astfel de dispozitive este comparabil cu consecințele unui atac nuclear. Apariția lor pe câmpul de luptă se va produce efectiv în anii următori.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
