Europa nu este așteptată la masa negocierilor, a declarat reprezentantul special al președintelui american Donald Trump, Keith Kellogg, în cadrul Conferinței de la Munchen.
Deocamdată, planul de pace american, pentru că la originea lui se află administrația Trump, este învăluit oarecum mister, dar potrivit mai multor declarații ale oficialilor de la Washington, ambele părți trebuie să facă unele concesii, care nu le convin, pentru a se ajunge la un consens.
Prima linie roșie a Rusiei este niciun metru înapoi din ceea ce câștigă pe terenul de luptă în Ucraina la momentul semnării acordului de pace sau de încetare a focului. Acest lucru ar însemna faptul că Moscova exclude schimbul de teritorii pentru zona din regiunea Kursk ocupată în prezent de trupele ucrainene.
Cea de-a doua linie roșie pusă de Rusia este ca Ucraina să nu acceadă vreodată în NATO.
O a treia condiție de bază pusă de Rusia este organizarea de alegeri prezidențiale în Ucraina, Moscova sperând că poporul ucrainean, obosit de război și căutând să dea vina pe cineva pentru pierderile de teritoriu și de vieți omenești, îl va schimba pe Zelenski cu altcineva care să fie mai receptiv față de Rusia.
Administrația SUA dă semnale că ar fi de acord cu cererile de bază ale Rusiei, deși nu este încă o certitudine modalitatea în care se va proceda cu teritoriul controlat de ucraineni în regiunea Kursk.
Poziția Ucrainei față de prima condiție pusă de Rusia este, momentan, neclară dar prin relansarea ofensivei în Kursk transmite un mesaj că ar fi dispusă să accepte realitatea de pe front cu condiția să-și primească înapoi din propriul teritoriu, echivalentul cu ceea ce controlează în regiunea rusească Kursk. În ceea ce privește desfășurarea alegerilor prezidențiale în Ucraina, conducerea de la Kiev ar fi, în principiu, de acord dar, trebuie să se respecte prevederile constituționale care spun că pe timp de război nu se organizează alegeri. Privind admiterea Ucrainei în NATO, aceasta este o solicitare la care Ucraina nu ar vrea să renunțe deoarece în absența protecției NATO, Ucraina va fi absorbită cu siguranță de Rusia.
În ceea ce privește admiterea Ucrainei în NATO, administrația americană, a fost de acord cu cererea Rusiei și a transmis clar prin Secretarul Apărării, Pete Hegseth, că acesta „este un obiectiv nerealist” pentru Ucraina.
Deși Rusia iese clar în avantaj chiar dacă va ceda un anumit teritoriu din Ucraina în schimbul celui din Kursk, conducerea de la Moscova nu rezolvă cauzele care, în opinia ei, au dus la acest război și anume extinderea NATO către est.
De aceea, Moscova solicită, foarte probabil, inclusiv recunoașterea internațională a noilor sale granițe, însă aceasta ar putea fi o linie roșie atât de mare pentru Ucraina încât se pune în pericol orice demers negociat de pace.
După patru ani, administrația americană se poate schimba iar Rusia, care nu ar avea recunoașterea internațională a ceea ce a ocupat în Ucraina, ar putea să treacă din nou printr-un proces de contestare internațională a noilor sale granițe.
Însă, administrația SUA, surprinzător, pare să fie de acord și cu această cerere a Moscovei și anume de a recunoaște ca aparținând Rusiei teritoriul ocupat din Ucraina. Aparent, este singura modalitate de a se obține obține o pace durabilă, cel puțin așa ar considera administrația americană.
Cu toate acestea, mai este de depășit un obstacol și anume opoziția majorității țărilor europene față de această recunoaștere a posesiei Rusiei asupra teritoriilor ucrainene ocupate. Chiar și în absența sprijinului militar american pentru Ucraina, ajutorul pe care-l trimit țările europene ar permite Ucrainei să reziste suficient timp pe front pentru ca regimul autoritar din Rusia să sucombe din interior iar Ucraina să-și recâștige întregul teritoriu.
În principiu, Ucraina, după ce a fost vulnerabilizată militar prin întreruperea ajutorului american timp de aproape șase luni între octombrie 2023 și martie-aprilie 2024 și i s-a demonstrat că poate înceta să existe ca țară, este aproape pusă cu spatele la zid pentru a accepta pretențiile Rusiei, singura ei speranță rămânând țările europene.
Pentru a convinge Europa să fie de acord cu planul său, administrația americană este dispusă inclusiv să distrugă Uniunea Europeană. Principalele mesaje transmise de administrația Trump pentru Europa, începând cu Elon Musk iar mai recent chiar de vicepreședintele JD Vance, sunt de susținere a euroscepticilor.
Care ar fi motivele reale din spatele acestei abordări extreme a administrației americane se pot face doar presupuneri, însă accentul pus de vicepreședintele Vance, pe ceea ce el crede că sunt probleme europene interne de democrație în detrimentul amenințării generate de războiului Rusiei împotriva Ucrainei, nu a convins pe nimeni, desigur cu excepția euroscepticilor.
Dar, să presupunem că planul Washingtonului va funcționa, cu sau fără distrugerea Uniunii Europene, iar Rusiei îi vor fi recunoscute internațional ca aparținându-i teritoriile ocupate în Ucraina sau/și că Ucrainei îi va fi interzis pentru cel puțin următorii 20 – 30 de ani să adere la NATO. Această finalitate a planului american va face Rusia mai mare și mai măreață și nu Statele Unite, indiferent de pierderile umane și economice înregistrate de Rusia în război.
La nivel internațional, SUA vor fi percepute ca suferind o mare înfrângere atât pentru că au cedat cererilor Rusiei cât și pentru că au indus divizarea în rândul aliaților lor. Aderarea altor țări la organizația BRICS, controlată de Rusia și China, se va transforma într-o avalanșă, în timp ce SUA vor pierde pârghii economice internaționale devenind în timp nerelevantă strategic, indiferent de puterea ei militară. Desigur, poate ocupa canalul Panama și Groenlanda pentru a deține anumite resurse geoeconomice strategice și pentru a face o demonstrație de forță, dar pierderea de reputație ar fi atât de mare încât ar putea duce la rupturi interne atât de mari încât Statele Unite să intre într-un declin definitiv.
Nu se poate aprecia dacă un nucleu european occidental supraviețuitor distrugerii Uniunii Europene, constituit în jurul Franței și Germaniei, posibil și a Marii Britanii, va fi capabil să aducă gura de oxigen necesară SUA să depășească criza în care vor intra. Iar cât privește recuperarea rețelei de influență și implicit a prestigiului internațional de care s-a bucurat cândva America se va dovedi un efort atât de mare comparativ cu minimul pe care-l poate face astăzi pentru a păstra poziția de necontestat pe care o are. Nu trebuie ca totul să se desfășoare în timpul celor patru ani de administrație Trump, care desigur se poate făli cu un acord de pace. Dar, după ce a fost declanșată îndepărtarea Europei și a altor aliați de SUA, cu greu va fi inversat acest proces.
Administrația de la Casa Albă nu pare să creadă că ar putea exista aceste consecințe dacă merge pe acest drum. Spune că are probleme în Pacific dar este atât de absorbită în problemele interne încât pierde imaginea globală. Ea însăși, America, pare să nu fi înțeles că dacă ea are probleme în Pacific, atunci toată lumea liberă are probleme în Pacific nu doar ea, deși Europa a înțeles perfect acest lucru. America măreață este prezentă în toate teatrele de operații și își inspiră aliații, nu potențează divizarea în rândul lor. America nu devine mai măreață dacă face pace prin cedare, prin presiuni asupra celui mai slab, care este evident Ucraina, și asupra aliaților săi. Pace prin cedare sunt destul de mulți care pot s-o facă. S-a făcut foarte repede acest gen de pace în 1938 la Munchen. Atunci nu s-a putut potoli pofta lui Hitler.
Dar dacă SUA vor face această pace în condițiile Rusiei, vor reuși să valideze că șantajul nuclear al Rusiei a funcționat, pentru că nu poate fi imaginat un alt motiv rezonabil pentru care atunci când SUA au toate atuurile, să cedeze pretențiilor Rusiei. Ce va împiedica Rusia să continue cu acest șantaj după ce administrația Trump nu va mai fi? Ce anume va putea potoli pofta de mai târziu a Kremlinului?
Președintele Trump, cu inegalabila lui carismă și putere de convingere, nu este etern. În schimb, administrația americană este obligată să fie cât mai prospectivă, să recunoască adevărata amenințare și să depășească rapid provocările interne, inclusiv pe cele din cadrul NATO. Pentru a descuraja credibil amenințarea chineză (care încă nu s-a manifestat), SUA au nevoie de o Americă întreagă, inclusiv de cei care nu l-au votat pe președintele Trump. Pentru a câștiga contra Chinei și Rusiei, America va avea nevoie chiar și de migranții pe care vrea să-i dea afară.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
