Publicitate
Una dintre piesele găsite printre epavele rachetei Oreshnik avea o serie și marcaje cu data producției: 12 aprilie 2017. Faptul că în interiorul acestei rachete se afla o componentă veche de 7 ani indică faptul că această rachetă Oreshnik a fost asamblată în jurul anilor 2017-2018. De atunci, rachetă în sine a zăcut probabil undeva în depozit, după cum susţin analiştii militari ucraineni ai publicaţiei Defense Express care au primit dovezi foto cu componentele rachetei.
De remarcat, anul 2017 se aliniază cu planificarea începerii producției în serie a rachetei balistice RS-26 Rubezh, care este considerată numele real al Oreshnik. Cu toate acestea, în martie 2018, Moscova ar fi decis să anuleze furnizarea RS-26 către forțele armate.
Această constatare înseamnă, de asemenea, că dezvoltarea Oreshnik a început mult mai devreme, deoarece 2017 este anul de producție a unei anumite părți. Dar schițele de proiectare ale acestei rachete au apărut aparent la începutul anilor 2010, dacă nu chiar mai devreme.
De asemenea, trebuie acordată atenție seriei piesei, EFIT 302811.002. Eticheta „EFIT” este asociată cu întreprinderea rusă de dezvoltare a rachetelor NPTsAP (denumirea completă: Scientific Production Center of Automatics and Instrument Building - numit după academicianul rus N.A. Pilyugin), care face parte din agenția guvernamentală responsabilă de programul spațial rusesc Roscosmos.
NPTsAP lucrează cu sisteme de control pentru sistemele de lansare ale Zenit, Proton-M, precum și pentru propulsoarele Fregat. În special, pentru racheta Zenit, sistemul integrat are indicativul EFIT 377513.008, iar pentru propulsorul Fregat este numit EFIT.378111.003.
De asemenea, se știe că NPTsAP a dezvoltat un sistem de control pentru racheta intercontinentală militară Topol-M.
A fost găsită, de asemenea, o mențiune a sistemului de control al propulsorului superior etichetat EFIT.373868.064 destinat Ministerului rus al Apărării - acesta apare în decizia Curții de Arbitraj din Moscova nr. A41-96126/22 din 21 iulie 2023. Echipamentul ar fi trebuit să fie instalat în partea superioară a unui rachete spațiale de croazieră, parte a unui produs cu indicativul 14P422 (numele nu a putut fi găsit).
Dovezile indică posibilitatea ca NPTsAP să fie implicată în producția rachetei Oreshnik: fie prin furnizarea echipamentului de control, fie prin fabricarea întregii rachete, a magistralei MIRV sau a ultimei etape a acestei rachete.
De fapt, aceste paralele sunt absolut normale, deoarece experții anteriori au presupus că, în crearea rachetei Oreshhnki, Rusia a asamblat pur și simplu mai multe componente gata făcute, iar rezultatul este, în esență, o reconstituire a rachetei intercontinentale Yars - care este, la rândul său, o versiune modernizată a rachetei Topol produsă de Uniunea Sovietică.
În cele din urmă, faptul că în 2017 federația rusă avea deja în metal sistemul de control pentru o „nouă” rachetă balistică cu rază medie de acțiune dovedește încă o dată că Kremlinul încălca Tratatul privind Forțele Nucleare cu Rază Intermediară încheiat cu Statele Unite, pe lângă alte proiecte precum rachetele Iskander.
Analiza fragmentelor continuă încă, astfel încât este de așteptat ca și alte rezultate interesante ale cercetării ucraineni să apară destul de curând.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
