Analiza este realizată de Sergiu Schiller (membru susţinător al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România). Prezentăm integral analiza militară, sub egida Asociației Ofițerilor în Rezervă din România.

Continuăm viziunea în detaliu asupra ansamblului militar de apărare și securitate englezesc cu structura navală, adica Serviciul Naval al Majestatii Sale (eng. Her Majesty’s Naval Service ). Poate cea mai cunoscută categorie de forțe britanice, marina regală lasându-și amprenta pe istorie prin faptele de arme deosebite ale marinarilor și a comandanților săi, de la Amiralul Lord Horatio Nelson, la Amiralul de flotă, Contele Mountbatten de Burma sau Amiralul de flotă Sir Andrew Cunningham. În virtutea acestei lungi tradiții în jargon militar englezesc, Serviciul Naval este cunoscut ca si Serviciul Senior (eng. Senior Service ) surclasând în timp forțele terestre britanice moderne cu aproape un secol, respectiv 1546 forțele navale si 1707 forțele terestre.

Ca să încheiem scurta revistă istorică și să revenim în prezent, un prim lucru de reținut este că din Serviciul Naval al Majestății Sale (eng. Her Majesty’s Naval Service ) fac parte un numar de două structuri principale respectiv Marina Regală(eng. Royal Navy) și Infanteriștii Marini Regali (eng. Royal Marines).

Structural Serviciul Naval al Majestății Sale deservește funcția de Stat Major a Forțelor Navale similară din cadrul NATO.  Comanda Serviciului Naval este atribuită Primului Lord al Amiralității (eng. First Sea Lord), o funcție echivalentă cu cea de sef de Stat Major. Șeful SMFN-BR este secondat la comandă de locțiitorul șefului statului major al forțelor navale (eng. Second See Lord and Deputy Chief of Staff) și de comandantul flotei britanice (eng Fleet Commander). În prezent cele trei funcții sunt ocupate de  amiralul Anthony Radakin (NATO OF – 9 ) ca și șef de stat major, secondat de  comandantul flotei viceamiralul Jerry Kyd (NATO OF – 8 ) respectiv locțiitorul șefului statului major al forțelor navale viceamiralul Nick Hine (NATO OF – 8).

În condiții onorifice suveranul britanic, așa cum actele constitutive îl definesc pe monarh, poate acroda gradul de amiral de flota (eng. Admiral of the Fleet), echivalent al unui mareșal (NATO OF – 10). Doar trei persoane în viață dețin în prezent acest grad: prințul Charles, Sir Benjamin Bathurst – comandantul trupelor navale britanice în conflictul din Bosnia și Lordul Michael Boyce, persoană care a îndeplinit mai multe funcții in cadrul NATO iar in funcția sa de Șef al Statului Major al Marinei Britanice a planificat și susținut intervenția britanică alături de aliați în Irak în anul 2003.

Să privim mai în detaliu strcturile din subordinea statului major al forțelor navale.

1.Marina britanică (eng. Royal Navy)

În prezent pe site-ul forțelor navale britanice figurează un număr de 33.280 de marinari militari activi respectiv 7960 rezerviști din cadrul Flotei Regale de rezervă (eng. Royal Fleet reserve). La nivel de înzestrare, Royal Navy are un numar de 76 de nave în exploatare active și 174 de avioane și elicoptere. Structurile de aviație marină aparțin desigur statului major al forțelor navale.

De menționat prezența în flota britanică a armei ce definește încă statutul de putere maritimă respectiv portavionul. În prezent există două astfel de nave în dotare, respectiv HMS Queen Elisabeth și HMS Prince of Wales, ambele făcând parte din clasa Queen Elisabeth, 65.000 de tone. Pentru exactitate anul 2020 însemna pentru serviciul activ al marinei britanice un numar de 2 portavioane, 2 platforme de transport maritim amfibii, 4 submarine nucleare care au capacități balistice nucleare, 6 submarine nucleare, 6 distrugătoare,  13 fregate, 13 dragoare si 22 nave de patrulă.

Cu privire la rolurile Forțelor navale britanice, așa cum actele normative in vigoare le definesc, avem 5 vectori principali:

1. Prevenirea și preîntâmpinarea cnflictului la scară globală sau regională.
2. Asigurarea securității la mare, respectiv ocean – asigurarea comerțului internațional maritim în condiții bune.
3. Susținerea parteneriatelor internaționale – ajutorarea cimentării relaților aliaților NATO cu Regatul Unit.
4. Meținerea capacității de luptă – protejarea intereselor Regatului Unit pe întreg globul.
5. Protejarea economiei – asigurarea rutelor de comerț și prosperitatea comerțului naval.
6. Asigurarea ajutorului umanitar – capacitate de reacție promptă în cazul unor catastrofe.

Structural Statul Major al Forțelor Navale Britanice este divizat pe birouri și este bine să detaliăm puțin acest tip de organizare:

În principal avem biroul șefului statului major al forțelor navale (eng. Frist Sea Lord) asistat de adjunctul său(eng. Second Sea Lord).

Biroul șefului statului major al forțelor navale( eng. First Sea Lord) este compus din adjunctul șefului forțelor navale (eng. Second Sea Lord),  locțiitorul pentru politică navală a șefului SMFN-BR, comandantul flotei britanice și directorul finaciar al statului major al forțelor navale britanice.

Mai departe structura asigurată de locțiitori pe domenii ai sefului statului major al forțelor navale este similar cu structura marinei române. Așadar avem biroul locțiitorului pentru aviație și portavioane (eng. Office of the Assistant Chief of the Naval Staff (Aviation & Carriers) ), locțiitorul pentru capacități operaționale (eng. Office of the Assistant Chief of the Naval Staff (Capability) ) locțiitorul pentru personal (eng. Office of the Assistant Chief of the Naval Staff (Personnel)), locțiitorul pentru operațiuni navale de suprafață (eng. Office of the Assistant Chief of the Naval Staff (Ships)), locțiitorul pentru operațiuni submarine (eng. Office of the Assistant Chief of the Naval Staff (Submarines)), locțiitorul pentru sprijin logistic (eng. Office of the Assistant Chief of the Naval Staff (Support)). Pe final avem biroul amiralului Scoției si Irlandei de Nord (eng.Office of the Flag Officer Scotland and Northern Ireland – n.a în limba engleza flag officer poate fi  o persoana care deține unul din gradele de amiral), biroul serviciului religios al marinei (eng. Office of the Chaplain of the Fleet), biroul secretarului general al marinei (eng.  Office of the Naval Secretary), biroul comandantului rezervei navale (eng. Flag Officer, Maritime Reserves), biroul comandantului planificării operațiunilor navale (eng. Office of the Commander Operations ), biroul comandantului operațiunilor amfibii britanice și comandant general al infanteriei regale marine (eng. Office of the Commander UK Amphibious Forces/Commandant General Royal Marines), biroul directorului financiar al marinei (eng. Office of the Assistant Chief of Staff Resources and Plans), biroul șefului comunicaților navale (eng. Office of the Head of Royal Navy Communications).

La o primă vedere a acestei structuri putem considera că este stufoasă într-o oarecare măsură. Am putea reține în schimb faptul că Royal Navy este totuși econimică iar această structură asigură în fapt un mod optim de desfășurare a activităților cu specific naval de această anvergură. Doar în sens exemplificativ operaționalizarea unui portavion din clasa Queen Elisabeth se face cu  1600 de oameni iar dacă adaugăm și efortul logistic aferent ajungem la 2000 și ceva.

2.Pușcașii marini regali (eng. Royal Marines)

Deși par a fi un simplu birou în cadrul serviciului naval britanic, pușcașii marini se bucură de un statut aparte. Ei sunt considerați o structură paralela marinei, eventual o a 4-a categorie de forțe. Comandantul infanteriei marine regale este în mod tradițional un general-maior (2 stele, NATO OF-7) și raportează comandatului Flotei Britanice. Începând cu 2019 comanda infanteriei marine regale britanice este asigurată de generalul maior Matthew John Holmes, un veteran al războiului din Afganistan și directorul board-ului (consiliu) la nivel de guvern britanic pentru operațiunea Resolute Support din Afganistan.

In mod popular unitatile royal marines sunt cunoscute ca si “commandos” structural ei având în compunere o brigada respectiv brigada 3 commando (eng. 3rd Commando Brigade) și încă 4 detașamente la nivel batalion: o unitate de pregatire și formare, serviciul special îmbarcat (eng. Special Boat Service/ n.a. unități de operațiuni speciale echivalent a US Navy Seal), escadrila 539 asalt (eng. 539 Assault Squardron) și grupul 1 asalt Poole  (eng. 1st Assault group Poole)

Toate aceste structuri împreună formează ceea ce se numește infanteria marina regală britanică, unități de elită specializate în razboi amfbiu, operațiuni speciale și după literatura de specialitate razboi expediționar.

Adițional putem trece in revistă și faptul că serviciul special îmbarcat(eng. Special Boat Service) alături de regimentul special de cercetare în adâncime (eng. Special Recon. Regiment) și regimentul 22 serviciul aerian special (eng. 22nd special air service regiment, prescurat SAS), regimentul 18 suport comunicații operațiuni speciale (eng.18 Singal Regiment) si regimentul special de aviație întrunit (eng. Joint Special Forces Aviation Wing) formează un așa numit directorat, respectiv United Kingdom Special Forces prescurtat UKSF.

3.Considerații cu privire la rezervă

Trebuie menționat și răsmenționat faptul ca secolul XXI al războiului naval a creat necesitatea existenței unei rezerve considerabile. Așadar prezența rezervei voluntare  nu este o simplă bifă într-un registru ci o necesitate generată de menținerea unei capacități operaționale ridicate având resurse limitate la dispoziție.

Ar mai fi o mențiune interesantă de facut, respectiv existența rezerviștilor voluntari în cadrul unor structuri specializate care execută misiuni deosebit de complexe adica pușcașii marini britanici. După cum am detaliat in secțiunea deidcată acestora din articol s-ar putea considera puțin probabil formarea direct in rezervă a personalului militar din acestă categorie. Ca sa reiau ideea antemenționată, prin specificul acestei arme ei execută misiuni în cele mai ostile medii. Totuși și in aceste condiții infanteriști marini se formează direct în rezervă, britanicii dând acestui program o atenție deosebită.

Ca să ne facem o idee, pregatirea pentru soldați/subofițeri în cadrul acestei arme este cea mai lungă din cadrul blocului NATO, 32 de săptamani, iar pentru ofițeri 15 luni. Special pentru pușcași marini în rezervă, pregătirea este diferită față de alți rezerviști,  aceștia trebuind să se pregătească săptămânal într-un număr de ore pe lângă cele obișuite pentru celelate categorii de rezerviști.

Dacă ne uităm pe cifre avem 7960  marinari militari rezerviști plus 750 pușcași marini actualemnte în rezervă(cifre aferente anului 2019, luna decembrie). Din anul 2013 la acest calcul nu se aduagă persoanele care și-au încheiat raporturile de serviciu cu ministerul aprării cu excepția celor care și-au continuat activitatea devenind un așa numit rezervist contractual adică rezervist voluntar. Matematic asta înseamnă un procent de aproximativ 20% personal în rezervă din totalul personalului marinaresc militar și aproximativ 8% făcând același calcul pentru infanterie marină. Aici ar putea fi un punct de interes si analiză pentru armata română și maximizarea capacităților pe care rezerva le poate dezvolta.

Inchei acest capitol cu o curiozitate, poate cel mai cunoscut membru al rezervei maritime britanice este un personaj fictiv, creionat de Ian Flemming, un personaj care nu are nevoie de nici o prezentare: capitan-comandorul în rezervă ( eng. commander RN reserve) James Bond. Întâmplator sau nu, Ian Flemming, autorul celebrelor romane, a fost comandor in rezerva navală britanica, specialitatea militară informații.

CITEȘTE ȘI: O viziune asupra Statului Major al forțelor terestre Britanice

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News