Cu toate aceste avertismente, există încă pericolul să se diminueze elanul inițial al planului ReArm Europe datorită semnării probabile a unui acord de pace între Ucraina și Rusia. Nu trebuie uitat că Moscova a investit în ultimii ani foarte multe resurse în capabilitățile sale ofensive iar singura modalitate prin care să se justifice această investiție este ocuparea de noi teritorii și aducerea sub controlul Rusiei a unei populații cât mai numeroase.
John D.Reni, profesor cercetător la Colegiul de Război al US Army, recomandă Europei să folosească situația actuală, desigur inconfortabilă din punctul de vedere al securității, pentru a-și consolida industria de apărare.
Reni vede actuala situație ca pe o oportunitate pentru Europa, care însă trebuie să depășească problema fragmentării industriei sale de apărare.
În continuare prezentăm opinia sa, exprimată în articolul cu titlul „Nu irosi această criză, Europa: consolidează-ți industria de apărare - Transformă-ți excesul de campioni ai apărării naționale în cei continentali”, publicat pe 6 aprilie de Defense One.
Războiul în desfășurare al Rusiei în Ucraina și întrebările cu privire la angajamentul american față de NATO au adus în atenție eforturile europene de a proteja securitatea pe continent. Dar astăzi, principalele obstacole cu care se confruntă Europa nu mai sunt cheltuielile pentru apărare și capacitatea industrială. Atât la nivel național, cât și la nivel multinațional, europenii au sporit în mod clar finanțarea, în timp ce producția industrială militară a crescut și pare să continue.
În schimb, principala provocare care împiedică astăzi independența securității europene este fragmentarea industriei sale de apărare. De fapt, aceasta nu este o problemă nouă, dar pentru depășirea acesteia va fi nevoie ca liderii europeni să exploateze cu îndrăzneală crizele duale de securitate generate de războiul Rusiei și de renunțarea SUA.
Timp de aproape 25 de ani, cheltuielile europene pentru apărare, în medie, au scăzut. De la sfârșitul Războiului Rece și până la invazia Rusiei în 2014 a Ucrainei, majoritatea țărilor europene au redus cheltuielile pentru apărare. Ca urmare, capacitatea și capabilitățile militare au scăzut în toată Europa. Aceste tendințe au ajuns la minim în 2014, iar de atunci, cheltuielile medii europene pentru apărare au crescut.
Acest lucru s-a accelerat dramatic începând cu 2022, după ce Rusia a declanșat a doua, mai mare și mult mai brutală invazie a Ucrainei. Cel mai recent, îndoielile europene cu privire la angajamentul Americii au stimulat investiții suplimentare. De exemplu, Regatul Unit a anunțat o creștere a bugetului de apărare, care va fi plătită parțial prin reducerea asistenței externe pentru dezvoltare. Uniunea Europeană și-a propus să relaxeze regulile fiscale care constrâng cheltuielile pentru apărare ale membrilor, să ofere împrumuturi de 150 de miliarde de euro cu dobândă redusă pentru proiecte de achiziții multinaționale și să extindă împrumuturile Băncii Europene de Investiții pentru proiectele de apărare.
Guvernele Germaniei, atât cel care pleacă cât și cel care va veni în curând, au schimbat constituția pentru a scuti cheltuielile de apărare de regulile stricte privind datoria și au creat un fond de 500 de miliarde de euro pentru infrastructură care va avea beneficii clare pentru mobilitatea militară în inima Europei. Și Franța, Belgia, Letonia, Danemarca, Estonia și Suedia au anunțat majorări ale bugetului apărării în ultimele câteva luni. Tendințele existente și aceste anunțuri recente arată clar că resursele nu reprezintă marea problemă a Europei când vine vorba de puterea militară.
Nici capacitatea industrială de apărare nu este principala problemă, chiar dacă europenii se confruntă cu semnalele multiple ale cererii de aprovizionare a nevoilor Ucrainei în timpul războiului, de a-și reumple propriile stocuri militare epuizate și de a oferi capabilități suficiente pentru a îndeplini noile planuri de război ale NATO. În ultimii câțiva ani, cei mai importanți producători europeni de apărare au adăugat o capacitate productivă semnificativă.
În 2023, industria europeană de apărare a crescut cu aproape 17%, iar ocuparea forței de muncă în sectorul apărării a crescut cu aproape 9%. MBDA, un producător multinațional de rachete, și-a dublat capacitatea de producție din 2021, a adăugat 2.500 de angajați anul trecut și intenționează să angajeze încă 2.600 în acest an. Antreprenorul german de apărare Rheinmetall a construit o nouă fabrică de muniție în 13 luni și construiește fabrici suplimentare în Germania, Ungaria, Lituania, România și Ucraina.
Chemring Nobel și Eurenco, cei mai importanți producători europeni de praf de pușcă, și-au dublat fiecare capacitatea productivă începând cu 2022. Producătorul de apărare antiaeriană Diehl Defense și-a mărit forța de muncă din 2021 de la 2.800 de angajați la 4.400 și a crescut capacitatea de producție pentru sistemele de apărare antirachetă. În concluzie, deși o capacitate mai productivă ar fi utilă, având în vedere numărul record de comenzi întârziate și îngrijorările cu privire la disponibilitatea materiilor prime și a lucrătorilor calificați, tendințele în industria europeană de apărare par foarte pozitive.
În schimb, principala provocare cu care se confruntă Europa astăzi este atomizarea persistentă a industriei sale de apărare. Șase țări europene - șapte dacă luați în considerare Türkiye - produc tancuri de luptă principale. Unsprezece (inclusiv Türkiye) construiesc vehicule de luptă pentru infanterie. Zece (din nou, inclusiv Türkiye) produc nave de luptă de suprafață, inclusiv distrugătoare, fregate și corvete. Această fragmentare nu aduce economii de scară, inhibă dezvoltarea capacităților și frustrează interoperabilitatea militară.
Raționalizarea industriei europene de apărare ar face ca fiecare euro cheltuit pentru apărare să meargă mai departe, reducând costurile pe unitate, permițând armatelor europene să își mărească mai ușor capacitatea. De asemenea, ar îmbunătăți dramatic eficiența operațională prin facilitarea elementelor comune în echipamente între țările europene. Și ar facilita capacitatea celor mai mari jucători din domeniul apărării din Europa - Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Turcia și Polonia - de a umple golurile create de rolul american diminuat decât transformarea UE într-un actor independent de apărare.
Reducerea sau chiar eliminarea acestei atomizări a fost de mult un obiectiv evident, dar întrebarea cum i-a afectat pe factorii de decizie de zeci de ani. În mod ironic, cu cât guvernele europene au cheltuit mai mulți bani pentru apărare, cu atât este mai puțin probabil ca industriile lor de apărare să pară stimulate să se consolideze.
În același timp, având în vedere preferințele politicienilor de a favoriza ofertele de achiziții de la producătorii din țara lor, atomizarea nu a dus la gradul de concurență necesar pentru a reduce prețurile. Odată cu creșterea masivă a comenzilor de achiziții militare până în prezent și privind, în același timp, spre cele care vin, este probabil necesară o abordare pe mai multe direcții pentru a stimula consolidarea.
Cheia ar trebui să fie stimularea apariției unor campioni cheie ai capabilității militare de pe tot continentul. De exemplu, firmele germane Krauss-Maffei Wegmann și Rheinmetall par alegerea logică pentru a construi tancurile de luptă principale din Europa, Airbus cu sediul în Franța ar trebui să conducă efortul de elicoptere, BAE din Marea Britanie ar putea furniza sisteme de artilerie autopropulsată, Fincantieri din Italia este o alegere solidă pentru combatanții navali de suprafață, iar Thyssen din Germania este cea mai bună alegere pentru submarine.
Atingerea acestui obiectiv va necesita decizii dificile din partea liderilor europeni, inclusiv dorința de a vedea apariția unor campioni naționali în detrimentul unor jucători mai mici din industria de apărare. Acesta va cere UE să lege împrumuturile și granturile pentru apărare de contractele de achiziții multinaționale semnate cu aceiași campioni naționali. Și va cere NATO să specifice mai clar capabilitățile precise necesare pentru a îndeplini cerințele planurilor sale de război. Nimic din toate acestea nu este ușor, dar criza internațională de securitate, cu care se confruntă Europa, o cere.
Nota autorului Defense România: Cererea mare de echipamente de apărare va necesita angrenarea tuturor firmelor existente din Europa, precum și construirea de noi capacități de producție. De exemplu, capacitățile de fabricare de submarine ale Franței și Spaniei trebuie folosite. Standardizarea capabilităților militare este foarte importantă și deși, în cadrul NATO este într-un stadiu avansat, procesul trebuie extins cât se poate de mult. Eforturile de standardizare trebuie conduse atât de militari cât și de industrie, ultima fiind responsabilă cu procesul de fabricare.
În plus, ca și în conceptul ACE (Angajarea Agilă în Luptă) al Forțelor Aeriene ale SUA, este nevoie de o anumită disipare a activelor de producție pentru ca Europa să fie mai rezilientă.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
