Publicitate
Imediat după invazia Rusiei din 24 februarie a Ucrainei, italienii de la Eni, companie controlată de stat, au pornit într-un turneu în Africa, pentru a găsi surse alternative la gaazul rusesc, scrie Reuters.
Vizitele au inclus întâlniri cu oficiali algerieni și discuții în Angola, Egipt și Republica Congo.
Spre deosebire de italieni, Germania a fost prinsă complet nepregătită, iar industria sa se pregătește pentru raționalizarea gazului și a electricității.
Pe de altă parte, Italia și-a asigurat aprovizionarea suplimentară cu gaze din Africa.
O mare parte a Europei se confruntă cu o criză de aprovizionare, iar Germania, Ungaria și Austria sunt puternic expuse. Țările mai puțin afectate sunt Franța, Suedia și Marea Britanie, care în mod tradițional nu se bazau pe Rusia, precum și Italia.
Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei, susține că România are capacitatea să fie o sursă alternativă de gaze pentru Europa.
Totuși, fostul oficial spune că s-au făcut greșeli în trecut, iar producția de gaze românești este mult întârziată.
”Din punctul meu de vedere, gazul rusesc nu mai este o opțiune pentru Europa și trebuie găsite alte soluții.
Noul gaz pentru Europa ar putea veni chiar din România. Puteam să o facem dacă nu-i alungam pe americanii de la Exxon. Acum am fi avut producție peste consumul nostru. (...) Acum, depindem și noi de iarnă. Suntem mai feriți decât alții, pentru că avem producție”, arată Răzvan Nicolescu.
În privința politicii Germaniei privind gazele rusești, fostul ministru este de părere că ”în perioada lui Merkel, (germanilor n.r.) le-a plăcut această dependență și au crezut că este bine pentru toată lumea. S-a dovedit că au greșit (...) și cred că relația Germaniei cu Rusia, în privința gazului nu va mai exista”, conchide Nicolescu, într-o intervenție telefonică la Digi24.
Africa, salvarea Italiei
Martijn Murphy, expert în petrol și gaze arată că poziția sa geostrategică a ajutat guvernul de la Roma: ”Eni are legături foarte strânse cu toate țările cu care operează în Africa de Nord - Algeria, Tunisia, Libia, Egipt - și în majoritatea acestor țări este cel mai mare investitor”.
Pe de altă parte, Ministerul German al Economiei a anunțat că dorește să se îndepărteze cât mai curând de importul de gaz rusesc și să își diversifice aprovizionarea, precizând primii pași în acest sens; cum ar fi închirierea a cinci terminale plutitoare pentru gaze naturale lichefiate (LNG).
În prezent, Germania nu are niciun terminal GNL, în timp ce Italia are trei în funcțiune și a achiziționat recent încă două.
Înlocuirea celor 29 de mld. de mc de gaze rusești (40% din importurile Italiei) se va face inițial cu gaze din Algeria, care va asigura aproximativ 35% din importuri.
”Din primavara lui 2023 va incepe sa soseasca si din alte tari un flux in crestere de LNG; inclusiv Egipt, Qatar, Congo, Nigeria și Angola și să permită Italiei să înlocuiască alte 4 miliarde de metri cubi de gaz rusesc” - a spus Eni.
Germania importa, prin Nord Stream 1, 58 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc (58% din consum). După închiderea conductei, Germania a fost nevoită să meargă pe piață, unde a trebuit să plătească de opt ori mai mult prețul.
Italia și Germania au mers în direcții opuse
Oficialii germani au făcut calcule greșite în ultimii ani, mai ales după anexarea Crimeei de către Rusia, în speranța, presupun, că actuala criză s-ar putea termina altfel.
În 2006, Italia era puternic dependentă de gazul rusesc. La acea vreme, Eni a încheiat atunci cu Gazprom cel mai mare contract de gaze al unei companii europene.
Totuși, în ultimii opt ani, lucrurile s-au schimbat: Germania și-a dublat importurile de gaz rusesc și a devenit din ce în ce mai dependentă, în timp ce Italia a mers în sens invers.
Totul a început în 2014, când un nou guvern l-a înlocuit pe cel al lui Silvio Berlusconi. Eni s-a concentrat pe ceea ce știa cel mai bine: explorarea Africii, au declarat pentru Reuters surse familiare cu strategia energetică a țării .
Un mare succes a avut loc în Egipt în 2015, când Eni a descoperit Zohr, cel mai mare zăcământ de gaze din Marea Mediterană.
Eni a reușit să înceapă producția la Zohr în mai puțin de doi ani și jumătate, ceea ce este o dezvoltare relativ rapidă în industrie.
În Algeria, unde Eni este prezentă din 1981, compania a semnat un contract în 2019 pentru a reînnoi importurile de gaze până în 2027.
După anexarea Crimeei, Roma și-a retras sprijinul pentru proiectul South Stream de 40 de miliarde de dolari al Gazprom, care trebuia să transporte gaze din Rusia către Ungaria, Austria și Italia, ocolind Ucraina. South Stream a fost abandonat de Eni mai târziu în acel an, chiar înainte ca Moscova să-l oprească.
Italia s-a concentrat în schimb pe construirea unei conducte de gaze transadriatice mai mici din Azerbaidjan prin Grecia și Albania.
Germania, pe de altă parte, nu și-a redus expunerea față de Rusia și a continuat proiectul Nord Stream 2.
Cu o zi înainte ca Moscova să atace Ucraina, Klaus-Dieter Maubach , CEO al Uniper, cel mai mare importator de gaz rusesc din Germania, a vorbit despre Gazprom ca fiind un „furnizor de încredere”.
Șapte luni mai târziu, Uniper se pregătește să dea în judecată Gazprom pentru despăgubiri pentru reducerea ofertei, iar guvernul german a trebuit să reacționeze și el, care în septembrie a acceptat naționalizarea companiei, care i-a costat 29 de miliarde de euro.
”Vechea idee că Rusia este un partener economic de încredere chiar și într-o criză nu mai este valabilă”, a conchis cancelarul german Olaf Scholz.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
