După anunțul istoric privind normalizarea relațiilor dintre statul evreu și Emiratele Arabe Unite, cele două țări își vor deschide ambasade în ambele capitale. Stabilirea de relații diplomatice complete deschide drumul unei cooperări militare deosebite iar implicațiile pentru stabilitatea regională sunt deosebite.
Atât pentru Israel cât și pentru Emiratele Arabe Unite drumul spre normalizare presupune multe elemente necunoscute. Dar este un drum fără precedent iar acest lucru va afecta cu siguranță atât filosofia de securitate israeliană dar mai cu seama va impune mutări de mentalitate masive în interirorul aparatului militar și de securitate al Emiratelor. Există, cu siguranță, domenii în care industria și economia din ambele țări vor dori să colaboreze, să exploreze costurile și accesul liber legat de cercetare și dezvoltare, cu atât mai mult să exploreze oportunități de echitate și de proprietate în firmele de apărare din ambele țări. Unele dintre aceste oportunități de colaborare includ cybersecurity și sistemele avansate de apărare. Cheia unei colaborări permanente și de lungă durată se află exact în aceste doua domenii.
Securitatea cibernetică
Securitatea cibernetică este una dintre domeniile care ar putea asista la cooperarea industrială între Emiratele Arabe Unite și Israel, aceasta din urmă avand deja un avantaj puternic în acest domeniu. Interesul unei puteri economice regionale emergente ca Emiratele Arabe de a oferi un spațiu digital sigur și fără posibilități de penetrare majore din partea unor actori maligni cum este Iranul sau Rusia, a devenit de câțiva ani unul din elementele centrale ale strategiei de securitate a elitei din Dubai. Dezvoltarea accelerată, transferul din ce în ce mai mare a numitor elemente financiare, digitalizarea rapidă au devenit esențiale pentru economia emirateză.
Ca atare, UAE sunt extrem de interesate să primească un ajutor nesperat de la unul dintre cei mai puternici vecini din domeniul cibernetic. De asemenea UAE sunt interesate în sisteme autonome fără pilot, aeronave fără pilot, apărare împotriva rachetelor, sisteme electronice și integrare în sistem. Acestea sunt domenii care pot declanșa imediat o cooperare dintre cele doua puteri regionale. Potențialul de înțelegere pe aceste paliere este uriaș, resursele de cunoaștere ale Israel putând fi extrem de eficiente adunate cu cele financiare ale UAE. Emiratele vor trebuie însă să își schimbe anumite elemente ale culturii lor naționale anti Israel, mai ales în ceea ce privește dreptul la existență al statului Israel și la reducerea propagandei anti-semite, virulente, care este larg răspândită în societatea emiratelor.
F-35 pentru EAU?
În domeniile militare, oportunitățile imediate decurg și din faptul că cele două țări folosesc platforme militare similare, cum ar fi de avioanele de vânătoare F-16 și rachetele Patriot. Ambele națiuni consideră Iranul ca o amenințare la adresa securității lor naționale, cele doua capitale fiind cu adevărat în prima linie a frontului arab împotriva expansiunii persane în Golf.
Doar diferențele de înțelegere a modelului religios și de aplicarea economică a islamului au făcut ca UAE să nu urmeze linia rigidă a Teheranului. Acest punct comun este o adevăraă resursă ideologică și politică, care permite o apropiere a pozițiilor celor două țări. Adversarul fiind comun, o aliniere a gândirii sistemice în domeniul securității, desigur neintegrate într-o alianță clasică, dar măcar simpatetice unei solutii comune, poate provoca o ușurare de sarcină în ceea ce privește politicile regionale de securitate ale Ierusalimul. Pentru a obține o asemenea echilibrare, Israel va fi disponibil la a discuta mult mai aprofundat modele de cooperare cu emiratele, iar Emiratele vor fi mult mai deschise la accepta puncte de vedere israeliene.
Ca atare, noua normalizare diplomatică poate avea efecte imediate asupra negocierilor, aflate în impas, dintre SUA și Emiratele Arabe Unite pentru achiziționarea de către Dubai a avionului de luptă F-35. Deși ele nu au avansat semnificativ de la anunțul Israel-Emiratele Unite, analiștii nu se vor mira dacă argumentul suprem la Washington, pentru o deblocare a situație, mai ales pentru sponsorul din umbră al acestor negocieri, Jared Kushner, nu numai consilier dar și ginere al președintelui Trump, va fi tocmai exact stabilirea de relații diplomatice normale dintre cele doua capitale rivale.
SUA se opun achiziționării de F-35 de către EAU
Ca să fim însă siguri că înțelegem exact situatie, nici un anunț, fie și el istoric cu privire la normalizarea relațiilor dintre o țară araba și Israel, nu vor schimba cunoscuții parametrii tehnici din interiorul QME-ul Israelului (superioritatea militară calitativă). SUA nu vor permite nici unei puteri regionale să depășească calitativ și tehnologic capacitatea de apărare a Israelului, avantajul acestuia fiind permanent luat în calcul atunci cînd se vorbește despre vânzarea de armament american de ultimă generație țărilor din lumea arabă. O altă constantă a politicii americane care în mod clar va face parte din pachetul obligatoriu de negociere dintre Israel și UAE este dată de pericolul de proliferarea necontralată a diverselor sisteme ofensive în regiune. Partajarea accesului și a proprietății la o platformă comună de a cincea generație precum F-35 se încadrează în această condiționare absolută împusă de către necesarul de securitate al Israelului. Deocamdată, este clar că atât Israelul, cât și SUA, rămân îngrijorate și continua să se opună că Emiratele Arabe Unite să intre în posesia F-35.
Pentru Israel, tocmai alegerile americane din acest an sunt mai importante ca efect de viitor ca altele care au avut loc. Pentru că administrația Trump a fost extrem de prietenoasă cu statul evreu, o eventuală schimbare de locatar la Casa Albă va duce și la schimbarea paradigmei de colaborare cu UAE. Nu pentru că Israel consider UAE un adversar la fel de periculos cum este Iranul, ci pentru că, în cazul în care Emiratele Arabe Unite vor primi platforma de luptă de a cincea generație, va fi doar o problemă de timp ca Arabia Saudită și, în cele din urmă, Egiptul să încerce să o achiziționeze. Problema nu sunt avioanele ci apropierea de o limită a ecuației de superioritate militară care să puna în pericol capacitatea de reactie a apărării israeliene în cazul unui atac la adresa sa. Nu este de loc o hotărâre cu care factorii de decizie israelieni să fie prea confortabili aici și acum. UAE va încerca să introducă în negocierile sale cu Israel aceasta problemă, dar pentru analiștii militari atat din Pentagon cât și din Ierusalim modul în care evoluează această dinamică pe termen mediu-lung este mult mai incert.
Țări arabe mult mai pragmatice și mult mai bine formate constituțional au eșuat, de-a lungul timpului, să se mențină politic neutral față de Israel, deseori adoptând tonuri anti sioniste și anti-semite extrem de puternice. Pentru Israel nu actuala conducere a UAE este problema ci viitorul pe termen lung, unde necunoscutele politicii arabe pot produce surprize extrem de neplăcute guvernului de la Ierusalim. Ca atare atât Israelul, cât și Emiratele Arabe Unite au motive de a aprofunda încrederea și cooperarea reciprocă, dincolo de echilibrarea sau contracararea Iranului. Dacă acest nivel de cooperare se extinde la F-35 sau la așa-numitele sisteme militare care schimbă echilibrul strategic zonal, nu este ceva care se poate prezice cu exactitate.
Pe cealaltă parte, factorul palestinian este extrem de important și el. Echivalent ca influență cu vînzarea de tehnologie militară americană de ultimă generație către Dubai, impunerea politică, prin acordul Israel-Emiratele Unite, a suspendării anexării terenurile ocupate din Cisiordania, ar putea fi un semn al relațiilor îmbunătățite care vor putea fi revendicate într-un viitor nu așa îndpărtat cu ceilalți vecini arabi, în special cu Bahrain, Oman și Qatar. Ca atare orice mișcare internă a lui Netanyahu, precum revigorarea planului său de a anexa Cisiordania, va fi un regres care va opri cu siguranță multe țări arabe de a alege calea UAE și ar putea afecta cu siguranță relația Emiratele Unite și Israel într-un mod negativ. Ca atare elementele interne ale politicii israeliene sunt și ele parte a ecuației mult mai largi cu privire la noua stabilitate militară regională. Scopul final fiind desigur, crearea condițiilor optimale de implementare a planului de pace Trump, care deși pare o iluzie, prin anunțul din 13 septembrie dintre Israel si UAE pare a deveni mai mult o realitate. Doar istoria va da dreptate actorilor acestor mișcări fără precedent. Dacă Netanyahu pleacă la pușcărie, așa cum procurorii o doresc, iar Trump pierde alegerile, planul de pace va cunoaște schimbări substanțiale. Dacă nu, chiar și cu inechitatea vizibilă din propunerea Trump, cea a raptului territorial impus palestinienilor, Israel și vecinii săi arabi vor trece la o etapă noua a relațiilor diplomatice. Că va fi de bun augur sau nu, nimeni nu poate să garanteze. Practic, jocul de astăzi este doar o remiză.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
