Despre tragedia românilor din Nordul Bucovinei se vorbește prea puțin. Cu excepția istoricilor, puțină lume mai comemorează azi Masacrul de la Fântâna Albă, unde trupele sovietice au măcelărit peste 3.000 de români care intenționau, pașnic, să treacă granița în România.
Copii, femei, bătrâni, toți secerați în poiana de la Fântâna Albă, au fost îngropați în gropi comune de către trupele lui Stalin.
Un scurt context istoric
Dar până să ajungem la tragedia de la Fântâna Albă, e necesar să trecem rapid în revistă contextul istoric al acelor vremuri. Pe 26 iunie 1940, ora 22:30, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea" Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul" părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.
Sovieticii nu au mai așteptat cele patru zile, iar în 28 iunie tancurile lui Stalin invadau Cernăuțiul, Chișinăul și Cetatea Albă.
Este important de subliniat faptul că ultimatumul sovieticilor era o consecință a infamului Pact Ribbentrop-Molotov și mai cu seamă a anexelor secrete prin care Hitler și Stalin, pe atunci aliați, își împărțeau Europa.
Imediat după ocuparea teritoriilor românești, sovieticii au instaurat un regim de teroare asupra populației românești, teroare orchestrată de NKVD. Cei care reușeau să ajungă în România, erau extenuați, înfometați și treceau granița mai mult morți.
Masacrul de la Lunca, un preambul al tragediei de la Fântâna Albă
La 6-7 februarie 1941 are loc Masacrul de la Lunca. În luna ianuarie a aceluiași an, aproximativ 100 de perosoane din satul Mahala au reușit să treacă granița din Bucovina de Nord în România, fapt care i-a încurajat o lună mai târziu pe alte sute de români ce au procedat la fel.
Astfel că, pe 6-7 februarie 1941, în jur de 450 de români s-au îndreptat spre granițele patriei mamă. Doar că, probabil fiind avertizați de cineva chiar din rândul românilor, sovieticii îi așteptau la graniță, tactică folosită și două luni mai târziu la Fântâna Albă. Au fost secerați fără milă de mitralierele sovietice.
Masacrul de la Fântâna Albă, 1 aprilie 1941
Nu cunoaștem din păcate numărul exact al celor masacrați la Fântâna Albă. Documentele se află în arhivele fostului KGB și, fără nicio surpriză, Rusia nu oferă accesul la ele.
Știm însă, potrivit estimărilor, că peste 3.000 de români s-au îndreptat spre granița țării din Bucovina de Nord la 1 aprilie 1941. Printre ei se afla și Gheorghe Sidoreac, atunci în vârstă de 17 ani. În excelentul și cutremurătorul documentar „Masacrul de la Fântâna Albă”, al Luciei Hossu-Longin, în 2015, pe atunci în vârstă de 91 de ani, Sidoreac își amintește că în momentul în care a ieșit pe uliță erau mii de oameni care se pregăteau să meargă spre graniță.
Grupurile de români veneau din satele Cupca, Pătrăuții de Jos, Pătrăuții de Sus și au pornit spre Suceveni unde au făcut joncțiunea cu alte mase care veneau din Carapciu, Iordănești, Ropcea, Mihuceni, Trestiana.
În total, localnicii din 43 de comune participau la manifestație. Coloana se întindea pe 2 kilometri, iar oamenii, îmbărcați în porturi naționale, purtau cruci și naframe albe în semn de pace. Pentru a transmite că nu doresc decât repatrierea, în fruntea coloanei se afla tricolorul.
De la Suceveni până la graniță, la Fântâna Albă, erau aproximativ 9 kilometri.
Rușii au premeditat masacrul și au săpat tranșee
Convoiul românesc a fost condus de grăniceri sovietici călare care au încercat de mai multe ori să oprească mulțimea, însă fără succes. Sovieticii au încercat chiar să demoleze podul peste Siret, dar românii au reușit să treacă și se îndreptau spre graniță.
La Fântâna Albă unitățile sovietice săpau tranșee în care vor adăposti unitățile de luptă dotate cu mitraliere, unități care urmau să îi împuște pe cei care soseau.
După ce au traversat pădurea, românii mai aveau mai puțin de 3 kilometri până la graniță. Ajunși în poiană, mitralierele sovietice erau ațintite asupra lor.
Gheorghe Sidoreac își amintește că întâi sovieticii au tras foc de avertisment, dar oamenii erau convinși că nu vor deschide focul asupra lor. Din păcate s-au înșelat.
„Întâi au tras in sus. Oamenii au luat batiste albe și le-au fluturat (n.a. - în semn de pace). Au tras apoi, două glonte m-au lovit... Unul în mâna în care țineam batista. Eu am picat. Cât timp au tras mitralierele nu pot să vă spun. Dar au tras de la mâini în jos. Cine fugea era împușcat, trăgeau și la picioare. Când m-am trezit, nu șitu când, eram împușcat și în piept. Vai ...ce era în jur..(...) Erau oameni secerați de mitralieră. Din pântece ieșea sânge. Și prin gură.. Oamenii se trăgeau ... încercau să meagă înainte. Jale era”, își amitește printre lacrimi Gheorghe Sidoreac în documentarul Luciei Hossu-Longin.
Cei care au supraviețuit masacrului au fost vânați de sovietici
Gheorghe Sidoreac a supraviețuit datorită vărului său care l-a ajutat și cu care a reușit să se ascundă în pădure. Dar soldații sovietici mergeau pe firul coloanei și cei care încercau să fugă sau erau răniți erau împușcați.
Mulți au încercat să se salveze aruncându-se în Siret, dar și-au pierdut viața în apele învolburate ale râului. Cei rămași în pădure, care s-au ascuns, au fost vânați de sovietici întreaga noapte.
Morții - bătrâni, copii, femei - au fost îngropați în patru gropi comune săpate de sovietici. Dealul a fost arat și a fost plantată o pădure de molizi pe locul masacrului. Timp de 50 de ani, nimeni nu a vorbit de masacrul de la Fântâna Albă.
Repercusiunea sovietică
A urmat repercusiunea sovietică. Trupele lui Stalin arestau rudele celor masacrați la Fântâna Albă. Românii arestați au fost închiși la Comandamentul Grănicerilor din Hliboca și mai apoi transferați la NKVD-ul din Cernăuți.
Toți cei care aveau vreo legătură cu cele petrecute la Fântâna Albă au fost îmbarcați în vagoane de marfă, în gara din Pătrăuți și mai apoi deportați.
Potrivit datelor păstrate in arhive și citate de Lucia Hossu-Longin în „Masacrul de la Fântâna Albă”, deportaților le-au fost repartizate 340 de vagoane pentru vite. Deportările au fost efectuate de NKVD.
Spre exemplu, din raionul Adâncata Hliboca, raion cu populație predominant românească, de unde a pornit mașul din 1 aprilie 1941, au fost ridicați 2.290 de oameni din care 619 femei și 781 copii. În total, în Bucovina de Nord au fost zeci de mii de deportați, din care s-au mai întors doar câteva sute după război.
Au murit peste 1 milion de bucovineni români în intervalul 1940 - 1960.
Nu se cunoaște numărul exact al celor masacrați la Fântâna Albă întrucât nimeni nu a avut încă acces la documentele secretizate ale NKVD-ului iar Rusia nu recunoaște nici azi masacrul românilor de către trupele sovietice.
„Am căpătat așa o frică că nu m-am mai dus acolo. Și acum dacă vorbesc îmi e frică de tragedia asta care a fost atunci” - Gheorghe Sidoreac, supraviețuitor al Masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941
Sursă: „Masacrul de la Fântâna Albă” realizat de Lucia Hossu-Longin, în parteneriat cu Institutul Cultural Român
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
