Succesele ofensive ale Azerbaidjanul se datorează, în mare măsură, sprijinului militar direct din partea Turciei. În orice moment, dacă războiul se va răspândi pe teritoriul Armeniei, se poate pune problema îndeplinirii de către Federația Rusă a obligațiilor sale în cadrul OTSC. Astfel, Ankara pune în mod deliberat Kremlinul într-o poziție foarte dificilă.
Federația Rusă încearcă să rămână prietenă atât cu Armenia, cât și cu Azerbaidjanul, iar în problema Nagorno-Karabah să se mențină în afara ostilităților. Din păcate, „prietenul” Recep îl obligă pe președintele Putin să facă o alegere destul de dificilă între Armenia și Azerbaidjan. Kremlinul se confruntă în acest fel cu o dilemă.
Atâta timp cât ostilitățile se desfășoară pe teritoriul republicii nerecunoscute, Ministerul rus al Apărării nu are motive să intervină. Însă, dacă acestea se extind în Armenia, atunci intră în vigoare Tratatul de securitate colectivă. Este clar că autoritățile de la Erevan nu vor primi mare ajutor din Belarus, Kârgâzstan sau Kazahstan. Baza și liderul OTSC (organizația euro-asiatică similară NATO) este Federația Rusă. Dacă Moscova nu va intra în război cu Azerbaidjanul și Turcia, acest lucru ar însemna nu numai pierderea prestigiului, ci și prăbușirea acestei organizații militare destul de slabe din spațiul post-sovietic. Însă, în caz contrar, consecințele vor fi și mai grave.
Azerbaidjanul va susține, cu motive întemeiate, că Federația Rusă nu mai este o parte neutră în conflictul din Nagorno-Karabah și va cere începerea unui nou proces de negociere. Nu este greu de presupus cine poate deveni mediator în această dispută. Turcia va fi de partea Azerbaidjanului, Federația Rusă va fi de partea Armeniei, iar „deasupra bătăliei” se va afla, desigur, SUA și, probabil, Franța și Germania.
Ca urmare, balanța de forțe din regiune se va schimba în mod radical. În Transcaucazia, vor apărea baze militare turcești, ca garant al securității Azerbaidjanului, și, în viitor, baze militare americane. Nu trebuie uitat faptul că această fostă republică sovietică stă pe teritoriul caspic bogat în hidrocarburi. Potrivit unor estimări, rezervele totale ale acestei regiuni sunt estimate la 6,5 miliarde de tone de petrol și gaze. Este posibil ca Azerbaidjanul să dorească să reconsidere acordul privind împărțirea frontierelor și a resurselor Mării Caspice.
În plus, militanții care, potrivit Ministerului armean al Apărării, sunt transferați în prezent din Siria în Nagorno-Karabah, pot complica și mai mult situația militară din Transcaucazia. Această republică nerecunoscută nu este atât de departe de granița cu Iranul. Astfel, în prezent, o altă „bombă atomică” este pusă sub această regiune deja dificilă.
Cel mai rău lucru este reprezentat de faptul că autoritățile de la Kremlin, practic, nu au opțiuni de a ieși din această situație fără pierderi. Dacă joacă după regulile „sultanului” Erdogan, va trebui să aleagă între rău și foarte rău. Situația ar putea fi schimbată printr-un răspuns simetric pe unul dintre flancurile Turciei, de exemplu, printr-o ofensivă a armatei guvernamentale siriene în Provincia Idlib sau prin începutul unei lupte de eliberare națională împotriva ocupanților turci din îndepărtata Libie.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
