Costul total al acestei modernizări a Su-30MKI, pe care Forțele Aeriene Indiene o numesc metamorfoza spre „Super Sukhoi”, a fost estimat la 7,5 miliarde de dolari, iar efortul general ar trebui să ducă la obținerea unui produs final realizat indigen în proportie de 78%.
Compania indiană de stat producătoare de avioane Hindustan Aeronautics Limited (HAL) caută să integreze o serie de modernizări în sistemele Su-30MKI, inclusiv în ceea ce privește dotarea cu armament modern precum racheta antiradar Rudram produsă local și racheta de croazieră subsonică cu rază lungă de acțiune Nirbhay.
Modernizarea echipamentelor de bord
Foto: Su-30SM al Forțelor Aeriene ale Federației Ruse echipat, se pare, cu tehnologie occidentală
Noul Su-30MKI va avea un cockpit reproiectat cu ecrane tactile de ultimă generație, un computer de bord îmbunătățit și un radar de bord Virupaaksha, de tip AESA, de producție internă.
Computerul de bord va suferi modificări substanțiale pentru a controla în mod corespunzător radarul Virupaaksha simultan cu o suită extinsă de arme ale aeronavei și cu afișarea situației aeriene curente.
Comandantul Forțelor Aeriene Indiene, mareșalul-șef al aerului Vivek Ram Chaudhari, a declarat că Su-30MKI, după o modernizare pe scară largă în cadrul HAL, nu va mai fi considerat un avion rusesc.
Chaudhari a subliniat că Su-30MKI va fi modernizat în proporție de 78% folosind tehnologie indiană, inclusiv radarul de bord cu matrice electronică cu scanare activă (AESA), rachete aer-aer și aer-sol și avionică. Acesta a adăugat, că Su-30MKI va fi modernizat semnificativ în prima etapă pentru a deveni un formidabil complex aerian de generație 4.5+ care va acționa în serviciul Forțelor Aeriene Indiene împreună cu alte avioane produse pe plan intern.
Fără modificări la motorul și corpul aeronavei
Deși modernizările vin la pachet cu un consum suplimentar semnificativ de energie, anunțul oficial nu face nicio mențiune privind modificarea motorului avionului, și nici referitor la consolidarea corpului acestuia.
Când Rusia a trecut la modernizarea flotei de avioane de vânătoare Su-30SM, a efectuat și înlocuirea motoarelor AL-31FP cu versiunea mai puternică AL-41F1S. Acest din urmă motor, împreună cu radarul de bord Irbis-E, au fost la un moment dat propuse și pentru modernizarea Su-30MKI al Forțelor Aeriene Indiene. Oficialii indieni au evaluat încă din 2022 rapoartele de testare a Su-30SM cu noul motor, dar declarația de presă din decembrie 2023 dedicată livrării acestor avioane nu a menționat în niciun fel schimbarea motorului.
Familia de rachete Rudram
Seria Rudram de rachete aer-sol a fost dezvoltată de Organizația de Cercetare și Dezvoltare pentru Apărare (DRDO) din India pentru a combate sistemele de apărare antiaeriană inamice. Aceste rachete sunt concepute pentru a identifica și distruge radarele inamice, comunicațiile și alte surse radio, pot fi lansate de pe diverse avioane de luptă, la diferite viteze și altitudini.
Familia de rachete Rudram constă din mai multe versiuni de produse cu diferite intervale de zbor și capacități. Prima rachetă antiradar indigenă din India, Rudram-1, a fost testată cu succes în 2020. Planurile prevăd că produsele dezvoltate în cadrul programelor Rudram-2 și Rudram-3 vor avea o rază de zbor mai mare și viteze mai mari.
Sistemul de ghidare al familiei de rachete Rudram include un radar pasiv și unul activ, navigație inerțială și prin satelit, precum și canale de imagini termice. Varianta de lansare, altitudinea și viteza inițială de lansare determină raza de acțiune a acestor rachete. De exemplu, Rudram-1 are o autonomie de 150 km, Rudram-2 are o autonomie de 300 km, iar Rudram-3 are o autonomie de 550 km.
Racheta de croazieră Nirbhay
Nirbhay, dezvoltată tot de DRDO, este o rachetă de croazieră subsonică cu rază lungă de acțiune, care poate fi lansată de pe diverse platforme atât în versiune non-nucleară, cât și nucleară.
Pentru a lansa Nirbhay, se folosește mai întâi o secțiune de propulsie (booster) care este aruncată după ce racheta atinge viteza și altitudinea necesare. Ulterior, se folosește un motor cu turboventilație pentru a genera forța suplimentară. Sistemul de control al rachetelor include echipamente de navigație inerțiale și prin satelit, precum și un radioaltimetru. Designul rachetei include, de asemenea, un sistem de orientare radar activ, sisteme de ghidare optoelectronice și termice în etapa finală a traseului de zbor.
Nirbhay are o autonomie de până la 1.500 km și poate atinge o viteză de 0,9 Mach (1.070 km/h).
Aceasta poate zbura la altitudini extrem de scăzute, de la 50 m până la 4 km pentru a evita detectarea de către stațiile radar inamice. Racheta este capabilă să evolueze “într-o zonă de așteptare”, ceea ce se traduce prin capacitatea de a ocoli o țintă și a efectua o serie de manevre de întârziere pentru a prinde momentul oportun de atac, după cum susține producătorul. Racheta are, de asemenea, capacitatea de a distinge și ataca o țintă dintr-un grup de ținte, conform datelor furnizate de DRDO.
Extinderea razei de acțiune a rachetei BrahMos
Racheta BrahMos, o dezvoltare comună indiano-rusă, este o rachetă supersonică de croazieră care poate fi lansată de pe o varietate de platforme, cum ar fi avioane de luptă, submarine, nave de suprafață și sisteme de coastă. Cunoscută pentru viteza mare (3.700 km/h), precizie și adaptabilitate, racheta a fost adoptată oficial de Forțele Armate Indiene.
Forțele Aeriene Indiene au testat recent cu succes racheta BrahMos cu rază extinsă lansată aerian. Varianta BrahMos ER are viteză de zbor supersonică și o rază de distrugere a țintelor terestre și maritime cuprinsă între 400 și 500 km.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
