Acesta nu a specificat despre ce versiuni ale sistemului este vorba. Rusia operează atât seria S-300P, amplasată pe șasiu cu roți 8x8, cât și S-300V, care utilizează un șasiu șenilat. Atât versiunile S-300P, cât și S-300V sunt folosite în conflictul din Ucraina de militari din ambele părți. Cele două tipuri de sisteme pot lansa o mare varietate de rachete.
Potrivit precizărilor lui Kim, se pare că rușii au lansat 12 rachete cu ajutorul unui sistem S-300, în timpul unui atac terestru, care a vizat Regiunea Nikolaev. Acesta a observat faptul că, deși rachetele sistemului au fost modernizate și dispun acum de dirijare prin GPS, ele nu sunt foarte precise împotriva țintelor terestre.
Deși partea occidentală se pare că a aflat abia acum despre capabilitățile sistemelor rusești de apărare antiaeriană S-300 de a angaja ținte terestre, în spațiul fost sovietic s-a vorbit demult despre acest lucru. De exemplu, site-ul de știri Navini din Belarus a informat, încă din 2011, că armata și-a testat în timpul unui exercițiu sistemele de apărare antiaeriană S-300 împotriva țintelor terestre importante de pe teritoriul unui potențial inamic. După cum au subliniat oficialii militari din Republica Belarus, a fost pentru prima dată când a fost verificată această capacitate de a distruge ținte la sol, la zeci de kilometri de pozițiile de tragere.
Autorii articolului publicat pe site-ul din Belarus au subliniat că posibilitatea de a lovi ținte staționare de la sol a fost încorporată de dezvoltatori în proiectarea sistemului de apărare antiaeriană S-300, introdus în serviciul de luptă în anul 1979.
La acea vreme, trupele din Belarus utilizau versiunea S-300PS (SA-10 Grumble în codificare NATO, introdus la mijlocul anilor 1980, care include rachete 5V55R cu o rază maximă de acțiune de până la 56 de mile împotriva țintelor aeriene. Autorii articolului din Navini au afirmat că raza maximă de acțiune a rachetelor sistemelor S-300 din Belarus împotriva țintelor terestre era de 75 de mile, fiind limitată mai degrabă de sistemul de dirijare, decât de propulsie.
Este interesant de remarcat faptul că, potrivit articolului din Navini, în trecut, inclusiv în perioada sovietică, costurile pentru utilizarea rachetelor sistmelor S-300 împotriva țintelor terestre erau foarte mari. În același timp, erau disponibile mult mai multe rachete tactice sol-sol.
Acum, sistemele S-300PS ale Rusiei au fost înlocuite în serviciul de luptă cu sisteme S-400, mult mai avansate, și a devenit posibilă testarea lor pentru rolul de atac terestru. Astfel, la începutul anului 2011, regimentele de apărare antiaeriană ale Regiunii Militare Est au efectuat o serie de manevre, în timpul cărora, cinci rachete au fost lansate de sisteme de rachete antiaeriene S-300 asupra unor ținte terestre, care au fost distruse complet.
În ceea ce privește motivul pentru care Rusia folosește acum sisteme S-300 pentru a ataca ținte terestre din Ucraina, acesta este oarecum neclar. Pe de o parte, acest lucru ar putea indica o lipsă de arme mai potrivite, inclusiv rachete dirijate de mare precizie.
Încă de la începutul conflictului din Ucraina, au existat rapoarte, inclusiv de la Pentagon, cu privire la o posibilă epuizare a stocurilor de rachete ale Rusiei, care pot fi lansate de pe bombardiere, lansatoare de la sol și de pe nave de luptă și submarine.
De asemenea, înlocuirea acestor rachete a devenit mai dificilă, nu numai din cauza faptului că sunt foarte scumpe, ci și pentru că, din cauza sancțiunilor împotriva Moscovei, anumite componente critice pentru producerea lor sunt mai dificil de procurat.
Din aceleași considerente, Rusia a decis să folosească rachetele cu bazare aeriană Kh-22 din perioada Războiului Rece împotriva țintelor terestre, lucru pentru care aceste rachete nu sunt cele mai potrivite, având în vedere destinația lor antinavă.
Un alt motiv pentru care Rusia a decis să folosească rachetele sistemelor antiaeriene S-300 împotriva țintelor terestre ar putea fi reprezentat de economisirea altor categorii de muniții, ca de exemplu cele ale complexelor Iskander-M, care sunt probabil în scădere, iar menținerea unui stoc minim reprezintă o problemă strategică.
Comentariul autorului: Având în vedere faptul că Rusia a decis, se pare, în cele din urmă să mizeze pe un conflict de lungă durată în Ucraina, are nevoie să-și eșaloneze rezervele de muniții pe termen lung.
În acest context, reprezentanții militari ruși au decis să folosească împotriva țintelor terestre de pe teritoriul ucrainean, care sunt mult mai numeroase decât țintele aeriene sau navale, o serie de rachete de la sisteme destinate, în primul rând, pentru distrugerea mijloacelor aeriene sau maritime.
Pe lângă rachetele antinavă Kh-22 folosite de bombardierele cu rază lungă de acțiune Tu-22M3 este vorba și despre rachetele complexelor de coastă Bal și Bastion. Acestea din urmă, au fost folosite, în mai multe rânduri, de pe teritoriul Peninsulei Crimeea, pentru o lovi ținte terestre, în special din Regiunea Odesa.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
