Sine Ozkarasahin, analist la Programul de Securitate și Apărare din cadrul Centrului de Studii Economice și de Politică Externă din Istanbul (EDAM), a remarcat că vizita președintelui chinez Xi Jinping în Arabia Saudită în decembrie anul trecut a oferit o dovadă în acest sens.
În analiza publicată de Forumul Internațional al Golfului, Ozkarasahin a afirmat că noua comunicarea diplomatică chineză în regiunea Golfului este legată de două obiective principale: primul este integrarea Orientului Mijlociu și Africii de Nord în Inițiativa Belt and Road, iar a doua este asigurarea unei viitoare cooperări între Beijing și țările din regiune în domenii vitale, în special energie și comerț.
Vizitele oficialilor chinezi în regiune, care durează câteva zile, vin pe fondul unor relații strategice de lungă durată între China și statele din Golf și a anilor de scepticism regional cu privire la angajamentul SUA față de securitatea din Golf. Acești factori au condus la o ruptură majoră între Statele Unite și aliații săi din Orientul Mijlociu, oferind Chinei posibilitatea de a-și extinde influența.
Datorită unui număr de acorduri și parteneriate strategice în sectoare importante, cum ar fi aprovizionarea cu energie și tehnologie, amprenta Beijingului în Orientul Mijlociu crește rapid în viziunea Occidentului. Odată cu creșterea acestor relații, un alt actor pare să se profileze la orizont ca un nou potențial partener pentru unele țări din regiune și anume Turcia.
În timp ce unii lideri din Golf privesc Turcia ca pe un concurent geopolitic, alții au făcut deja pași mari în construirea relațiilor strategice cu Ankara în domeniile apărării, securității și comerțului. Ca parte a ultimei sale strategii de detensionare, Ankara a trimis diplomați la vecinii săi din Orientul Mijlociu, în speranța de a reduce tensiunile și de a urma politici economice de cooperare.
Într-adevăr, Turcia poate oferi unele avantaje strategice țărilor din Orientul Mijlociu, dar rămâne neclar dacă aceste beneficii vor permite Ankarei să înlocuiască Beijingul ca partener preferat în regiune. Unul dintre sectoarele în care Turcia menține un avantaj comparativ față de China, cel puțin în Orientul Mijlociu, este industria locală de armament, deoarece sistemele militare turcești accesibile, care și-au dovedit valoarea de luptă, ies în evidență și au devenit o alternativă puternică la sisteme chineze pentru țările din regiune care caută sprijin generos de întreținere și interoperabilitate cu forțele occidentale. Dronele turcești sunt un exemplu important în acest sens. Emiratele Arabe Unite au primit deja primul lot de Bayraktar TB2, iar Kuweit a semnat recent un acord de 370 de milioane de dolari pentru a le cumpăra, după ce s-au dovedit eficiente în luptă.
Deși Israelul poate furniza astfel de aparate de înaltă tehnologie, este probabil să fie mai puțin atractiv pentru țările din regiune decât Turcia, deoarece tratarea cu Tel Aviv implică și probleme politice speciale.
Ankara și-a manifestat interesul pentru creșterea prezenței sale militare pe piața regională de arme prin vânzări de apărare și cooperare militară și de securitate. Într-un context marcat de dorința de a-și spori statutul regional, de alegerile viitoare, de criza economică în curs și de nevoia de valută puternică, Turcia pare pregătită și dispusă să facă parte din piața profitabilă și atât de necesară a armelor din Orientul Mijlociu.
Parteneriatele de durată, realizate în cadrul Inițiativei Belt and Road, sporesc atractivitatea Chinei ca stat sponsor al statelor din Golf
În timp ce piața din Orientul Mijlociu prezintă multe oportunități de alternative la soluțiile chineze, Beijingul păstrează o mare influență asupra „industriilor viitorului”, care sunt legate de consolidarea pozițiilor statelor din Golf în afacerile internaționale sau de creșterea concurenței regionale, prin asigurarea acestora cu avantaje strategice importante față de adversarii regionali, în special Iranul.
Aceste industrii includ programe de dezvoltare a rachetelor balistice și infrastructură tehnologică, care au fost dezvoltate de unele țări din regiune în ultimii ani în parteneriat strategic profund cu gigantul tehnologic chinez Huawei.
Uneori, guvernele unor țări precum Emiratele Arabe Unite au părut să prețuiască o astfel de cooperare cu China mai mult decât acordurile de arme în curs cu Statele Unite, care au amenințat că vor opri exporturile majore de apărare dacă partenerii săi din Golf nu renunță la suportul Huawei 5G.
Cazul Emiratelor Arabe Unite și al Huawei demonstrează că nevoia de "suveranitate" și "distincție" tehnologică va fi factorul motor al diverselor parteneriate ale Golfului.
Pe fondul unei curse tehnologice intense și a reticenței Statelor Unite de a-și împărtăși expertiza tehnologică, această tendință ar putea complica și mai mult relațiile dintre Orientul Mijlociu și America în următorii ani.
Cheia Beijingului pentru a realiza acest lucru este că multe țări din Golf își doresc sisteme eficiente fără restricții majore asupra politicilor lor interne sau externe, deoarece China este singura superputere care își oferă echipamentul militar fără restricții.
De asemenea, spre deosebire de Washington, Beijingul oferă aceste beneficii fără a pune condiții politice, având astfel imaginea unui partener comercial neutru și preferat de toți actorii din diversele dispute din regiune.
În același timp, parteneriatele de durată, realizate în cadrul Inițiativei Belt and Road, sporesc atractivitatea Chinei ca stat sponsor al statelor din Golf. Oferind țărilor acces la capital, sprijin pentru infrastructură și investiții străine directe, inițiativa chineză întărește dependența regiunii de Beijing în schimbul unor avantaje strategice și economice pe care nicio altă țară nu le poate oferi Orientului Mijlociu astăzi. În schimbul generozității sale, China va primi o rețea sigură de aprovizionare cu hidrocarburi pe fondul unei crize energetice globale în creștere.
Deși amprenta Chinei în Orientul Mijlociu a fost construită în mare parte pe promisiunea unor câștiguri tranzacționale, este probabil ca aceasta să se extindă dincolo de parteneriatele comerciale. China ar putea fi un aliat alternativ la marea putere a Occidentului, activele regionale precum petrolul devenind o cheie pentru asigurarea sprijinului proiectelor militare-tehnologice importante.
Ozkarasahin concluzionează că Turcia își poate folosi relațiile îmbunătățite cu multe țări din regiune pentru a-și crește cota pe piața armelor, dar nu poate înlocui amprenta în creștere a Beijingului în regiune, pentru că multe țări din Golf văd rolul în creștere al Chinei în regiune ca fiind de neînlocuit.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
