După aproape șase ore de discuții, recenta întrevedere de la Moscova, dintre Vladimir Putin și Recep Tayyp Erdogan s-a finalizat printr-un consens privind situația militară din provincia siriană Idlib.
Acordul este însă unul fragil în contextul tensiunilor diplomatice și politice dintre Damasc și Ankara, în timp ce, Rusia nu are niciun interes în medierea relației dintre cele două state. De altfel, una dintre primele declarații transmise de liderul turc la întoarcerea în țară cataloghează legitimă orice viitoare reacție a militarilor turci dacă vor fi provocați de către sirieni. Afirmația este în contradicție deplină cu poziția Damascului care a promis că va “recuceri fiecare centimetru” al teritoriului sirian.
Realitatea din teren pune Turcia într-o situație extrem de dificilă
Adevărul este că Turcia a gândit doar strategii post-Assad în Siria, iar realitatea din teren o pune într-o situație extrem de dificilă.
Acordul de la Soci din 2018, semnat între Rusia, Turcia și Iran a stabilit crearea unei zone de siguranță în regiunea Idlib, precum și crearea unor puncte de obervație a celor trei state. Până la finalul anului 2019, jihadiștii nu numai că nu au fost înfrânți, dar unele grupări precum Hayat Tahrir al-Sham s-au bucurat de sprijinul Ankarei, ceea ce a determinat intervenția armatei siriene, susținută de către aviația rusă în Idlib, în decembrie 2019, provocând migrația unui număr de aproximativ 900.000 de refugiați.
Armată siriană este cantonată acum în Saraqib, acolo de unde așteaptă să preia controlul întregii regiuni, ceea ce contravine intereselor Ankarei, care se teme de apariția unei zone administrative autonome a kurzilor din Siria. Mai mult, consolidarea regimului Assad ar contribui la limitarea capacității de proiecție a puterii Turciei în Orientul Mijlociu, erodând totodată poziția lui Erdogan la nivel intern.
În tot acest context, în care interesele iraniene sunt concentrate asupra dinamicilor din Alep, Rusia este singurul broker de securitate din Siria, susținând pozițiile Damascului, în special în privința eradicării milițiilor jihadiste din Idlib, în componența cărora se află un număr foarte mare de militanți proveniți din Rusia și Asia Centrală. Mai apoi, Idlib este ultima fortăreață ce stă în calea regimului de la Damasc de a prelua oficial controlul asupra întregului teritoriu, ceea ce ar oferi atât o poziție de forță a Rusiei la nivel internațional cât și începerea demersurilor de reconstrucție a Siriei post-conflict, demersuri văzute de către Moscova ca o oportunitate de a amortiza costurile implicării sale militare din Orientul Mijlociu.
Noul acord ruso-turc stabilește un coridor de securitate cu o lățime de 12 kilometri în jurul autostrăzii M4 din Idlib, dar nu face deloc referire la ruta M5, ceea ce arată că Ankara acceptă tacit poziționarea actuală a trupelor siriene din regiune.
O confruntare între Armata turcă și cea siriană, o chestiune de timp?
Sustenabilitatea sa este pusă sub semnul întrebării nu doar prin prisma conflictelor de interese ale principalilor actori statali, dar și ca urmare a faptului că relația dintre Rusia și Turcia este una pragmatică care nu se bazează pe o încredere reciprocă consolidată.
Pe acest fond, încercând să mențină o zonă de tampon în nordul Siriei și să rămână un actor activ pe termen lung în Idlib, Turcia va încerca să folosească potențialul unei noi crize a migranților atât pentru a obține un ajutor financiar consistent din partea Occidentului, care să confere și legitimitatea de ordin intern mult necesară actualului regim de la Ankara, cât și pentru a atrage UE și NATO în gestionarea situației din Idlib.
Din păcate pentru Turcia, partenerii săi tradiționali din Occident au privit de-a lungul timpului criza siriană mai degrabă ca o problemă umanitară și nu ca o problemă de securitate regională, ceea ce a făcut ca orice inițiativă propusă de Ankara, în ultimii ani, să se lovească de refuzul Vestului.
Rămâne de văzut cât de bine va reuși Ankara să gestioneze actuala situație geopolitică, însă în momentul de față, trecerea de la un război proxy către o confruntare directă între armata turcă și cea siriană pare un scenariu mai plauzibil ca oricând.
Notă DefenseRomania: Intertitlurile aparțin redacției, titlul și textul aparțin autorului
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
