Considerat erou în Federația Rusă după accidentul din 1986 de la centrala nucleară, generalul rus Nikolai Antoshkin a supraviețuit radiațiilor, dar a fost răpus de virusul Covid-19, anunță New York Times. El era internat în spital ca urmare a infecției cu noul coronavirus.
Generalul rus a fost și un apropiat al președintelui Vladimir Putin. Din 2014, Antoshkin era deputat din partea partidului de guvernământ Rusia Unită.
După ce Reactorul 4 de la centrala nucleară din Cernobîl a explodat, Nikolai Antoshkin, la acea vreme înrolat într-o unitate a Forțelor Aeriene Sovietice din Kiev, a condus o vastă operațiune aeriană de stingere a focului după ce echipele de la sol au fost răpuse din cauza radiațiilor.
Foto: Generalul rus Nikolai Antoshkin, sursă foto: Duma rusă
Timp de două săptămâni elicopterele sovietice au zburat peste miezul deschis al reactorului nuclear într-o luptă disperată pentru a stinge focul și a diminua radiațiile. Piloții au fost expuși la fum contaminat și fascicule de radiații emanate din reactor.
Expunerea era greu de perceput în momentul respectiv, radiațiile fiind fatale pentru unii și cu efecte mai minore pentru alții. Cert e că după operațiune elicopterele sovietice erau atât de radioactive încât au fost abandonate, iar unele chiar îngropate în zonă.
Pe termen scurt, în decurs de zile sau săptămâni, 28 de oameni din personalul de stingere al focului, inclusiv membri ai echipei de la sol, au murit din cauza radiațiilor. Numărul piloților decedați pe termen lung din cauza cancerului sau altor boli ca urmare a expunerii cu radiații este greu de stabilit, mai precizează sursa citată.
Dezastrul de la Cernobîl
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.
Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În momentul exploziei, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.
Explozia a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritoriile Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.
Guvernul sovietic a mușamalizat incidentul și a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
