Speranța unei străpungeri rapide a frontului s-a năruit rapid. Ocupanții își mențin pozițiile și resping atac după atac de șapte săptămâni.
„În toate cele trei direcții de atac, ucrainenii continuă să încerce dar nici măcar nu au ajuns la linia principală de fortificații”, se arată în articol. În direcția Staromaiorske, aceștia au înaintat 8 kilometri de la începutul ofensivei, deși alte surse afirmă că ar putea fi între 12 și 15 km. Situația este asemănătoare în direcția de la Orihiv la Robotine, arată analiza The Guardinan.
Americanii au adus în Irak 3.000 de tancuri Abrams
Tancuri Abrams, US Army, flickr
Pentru a ajuta militarii din Corpul 9, mai multe unități din Corpul 10 Armată au fost dislocate acolo săptămâna trecută. Acestea erau așteptate doar pentru a doua fază a atacului, după ce primele unități reușeau străpungerea, ceea ce i-a făcut pe mulți analiști să tragă concluzia eronată că faza principală a ofensivei a început.
Înainte de a enumera problemele ofensivei ucrainene, trebuie să ne reamintim care sunt reperele.
Astfel, în Războiul din Golf, Armata SUA a folosit împotriva Irakului întregul ansamblu militar croit pentru o operație de calibrul ”Desert Storm”. Amintim aici superioritatea aeriană incontestabilă a americanilor și miile de blindate moderne Abrams și Bradley. Spre exemplu SUA au adus în Golf 3.113 tancuri M1A1 Abrams, dintre care au utilizat 2.024 de tancuri, iar restul de 1.089 de blindate erau ținute în rezervă, așa cum arăta un raport GAO, din ianuarie 1992.
Avansul lent, cauze multiple
Foto: Militari ucraineni, operând cu mine antitanc / The Armed Forces of Ukraine
Situația nu a fost simplă pentru ucraineni. Era dificil ca ”printr-un antrenament scurt, să poți crea unități coezive care pot lupta bine împotriva unei apărări atât de bine pregătite ca a rușilor”, a declarat Michael Kofman, expert la Carnegie Endowment for International Pace.
Iată câteva cauze identificate de analiza TheGuardian:
Câmpurile minate sunt de vină pentru progresul lent, explică colonelul american (r.) Matt Dimmick, fost director al secției ruse a Consiliului Național de Securitate. „Uneori sunt mine la fiecare metru sau doi, iar asta impune ucrainenii să se oprească, să trimită trupe înainte pentru a crea pasaje în câmpurile minate”. Acest lucru încetinește avansul, spune Dimmick. Ucrainenii au vehicule concepute pentru deminare, dar sunt puține, iar rușii se concentrează pe eliminarea lor. În plus, pasajele curățate de armata ucraineană sunt din nou minate de la distanță folosind tunuri sau drone.
Un alt motiv pentru progresul lent este supraestimarea rolului tancurilor, mai ales dacă acestea nu sunt folosite ca parte a unui angrenaj care să includă forțele aeriene. Lăsate singure pe câmpul de luptă, tancurile au fost oprite de terenurile minate și au căzut cu ușurință victime ale rachetelor antitanc trase din tranșee și în principal din elicoptere de luptă Ka-52, care au rachete cu o rază de acțiune de până la 15 km.
De asemenea, nu a fost îndeplinită o condiție-cheie pentru desfășurarea tancurilor conform doctrinei occidentale: superioritatea aeriană la punctul de atac, care ar împiedica elicopterele Ka-52 rusești să lovească tancurile ucrainene.
De asemenea, s-a dovedit că brigăzile nou formate și cele înarmate de vest nu funcționau la fel de bine ca unitățile mai experimentate, chiar dacă erau mai slab echipate, cum ar fi Brigada a 3-a de asalt, care înainta cu succes la sud de Bahmut. S-a supraestimat, probabil, că trupele ucrainene antrenate timp de câteva luni în țările NATO și înarmate cu arme ale Alianței, vor putea lupta în același mod ca trupele NATO.
Foto: Militari ucraineni / The Armed Forces of Ukraine, facebook
Totuși, trebuie spus că performanțe similare cu trupele NATO pot fi obținute doar dacă sunt întrunite două premise de bază, potrivit doctrinei Alianței: pe lângă superioritatea aeriană completă, deja amintită mai sus, lipsește și o superioritate semnificativă în artilerie. Ucraina este mai slabă aici, iar munițiile cu dispersie ar putea compensa diferența dintre numărul de obuziere.
Mai presus de toate, se pare că a lipsit coordonarea în timpul atacului. „În timp ce ofițerii nou pregătiți au putut să aplice ceea ce au învățat în Occident la nivel de unitate, ei nu au putut să-l aplice mai larg la nivelul unităților mai mari”, se mai arată în analiză.
Ofensiva nu este epuizată
Foto: Militari ucraineni / The Armed Forces of Ukraine, facebook
Trebuie spus că și alte ofensive de succes din trecut, au avut blocaje inerente: „În invazia Normandiei, odată ce aliații au ajuns la capătul plajelor, au pierdut șase până la opt săptămâni încercând să-și croiască drum prin apărarea germană, înaintând doar 19 mile, a explicat și generalul Dimmick.
De asemenea, rușii se află și ei într-o situație dificilă, nevoiți să lupte împotriva a trei direcții de atac, fără ca să cunoască direcția principală. Totodată, succesele rusești nu sunt atât de mari, marea majoritate a vehiculelor blindate și tancurilor occidentale pe care rușii au reușit să le lovească au fost retrase, iar tancurile Leopard sunt reparate în atelierele poloneze.
Atacurile rachetelor americane HIMARS sau ale rachetelor de croazieră Storm Shadow franco-britanice creează haos în spatele liniilor rusești și îngreunează furnizarea de muniție prin distrugerea depozitelor și rutelor de aprovizionare rusești.
De asemenea, deblocarea deciziei SUA în privința furnizării rachetelor ATACMS, cu raza de 300 de km, ar crea un serios avantaj forțelor ucrainene.
„Nu există niciun motiv pentru care ucrainenii nu pot trece prin linia principală de apărare a Rusiei. Nu va fi ușor, dar încă nu s-a terminat”, arată analiza.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
