Publicitate
Statele Unite ale Americii au trimis, din nou în România, la Câmpia Turzii, drone MQ-9 Reaper. Militarii americani vor executa misiuni de informații, supraveghere și cercetare în sprijinul operaţiilor NATO, iar Forţele Aeriene Române vor asigura sprijinul tehnic, operațional și logistic necesar desfăşurării misiunilor.
Dronele sunt folosite de mai mult timp în operațiuni militare și reprezintă viitorul. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în conflictul din Nagorno-Karabah, unde azerii au folosit asemenea sisteme cărora armenii nu le-au putut face față. Pe lângă UAV-urile turcești Bayraktar TB2, azerii au beneficiat și de drone kamikaze Harop (dezvoltate de IAI - Israel Aerospace Industries), cât și de Skystriker (dezvoltate de Elbit Systems). Atât în Libia, Siria cât și în Nagorno-Karabah, aceste UAV-uri și-au îngenuncheat adversarii. Dronele kamikaze sunt esențiale întrucât efectuează atât misiuni de recunoaștere, identificare cât și de distrugere a țintei.
Avioanele de vânătoare rămân desigur un factor important în conflicte. În special cele de generația a V-a ori viitoarele aeronave de generația a VI-a. Există unele avantaje de necontestat a sistemelor UAV, fapt pentru care acestea sunt integrate în forțele aeriene ale marilor puteri, chiar și în sprijinul aeronavelor cu pilot. În primul rând UAV-urile pot fi operate de la sute de kilometri distanță iar cele mai mici sunt greu de interceptat de sistemele de apărare. Și, cel mai important, resursa umană. Dronele fiind aeronave fără pilot operate de la distanță, nu există niciun risc pentru militari.
Bătălia Angliei a demonstrat importanța piloților. Dronele elimină acest risc
În cele două războaie mondiale, cu precădere în cel de-al Doilea Război Mondial, aviația militară a reprezentant una din principalele forțe ale conflictului. Atât Puterile Axei, mai ales Germania nazistă, cât și Aliații au investit masiv în aeronave de vânătoare și bombardiere.
Dacă în Primul Război Mondial rolul avioanelor militare era mai mult de recunoaștere și sprijin aerian, în cel de-al Doilea Război Mondial aviația militară a devenit o componentă esențială a strategiei și tacticii militare.
Poate cel mai cunoscut moment în care forțele aeriene s-au confruntat în WWII a fost Bătălia Angliei. După succesul blitzkrieg-ului, Aliații au reușit miraculoasa evacuarea de la Dunkirk, dar capitularea Franței și victoriile lui Adolf Hitler pe frontul de vest au lăsat Marea Britanie aproape singură împotriva puternicei mașinării de război naziste.
Bătălia Angliei a însemnat în primul rând o confruntare între Luftwaffe și Royal Air Force. Operațiunea a debutat pe 10 iulie 1940 și a durat până pe 31 octombrie 1940, Germania nazistă nereușind să învingă Imperiul Britanic.
De departe cea mai dură luptă din timpul Bătăliei Angliei a fost pe 18 august 1940, ceea ce istoriografia numește The Hardest Day. Propaganda ambelor state a revendicat exagerat victoria, lucru obișnuit în epocă. Britanicii au pretins că au doborât 144 de avioane germane, practic de două ori mai mult decât cifrele reale indică între 69 și 71 de avioane doborâte. Pe de altă parte propaganda nazistă a transmis că forțele sale au pierdut doar 36 de aparate și au doborât 147 de avioane militare britanice. Cifra reală a avioanelor pierdute de britanici a fost între 67 și 68, cu toate că Londra nu a recunoscut decât 23.
Germanii au beneficiat de avioane de vânătoare Messerchmitt Bf 109 și BF 110C, care au luptat împotriva aeronavelor britanice Hurricane Mk I Spitfire Mk I. Luftwaffe a utilizat în Bătălia Angliei și bombardiere Heinkel He 111, Dornier Do 17, Junkers 88 și celebrele Junkers 87 Stuka.
Naziștii dețineau peste 2.000 de aparate, în timp ce britanicii doar 675. Problema Berlinului a fost însă că îi lipseau bombardierele strategice de mari dimensiuni care puteau efectua raiduri deasupra Angliei într-un singur zbor. Naziștii au decis ca avioanele Messerschmitt Bf 109 să efectueze misiuni de bombardament, dar strategia nu a funcționat.
Totodată, piloții Royal Air Force erau mult mai experimentați decât cei germani. Marea problemă pentru nemți, dar și pentru englezi, erau pierderi piloților de vânătoare. Deși avioane existau, experiența și mai ales pregătirea unui pilot care să decidă soarta bătăliei reprezenta cea mai importantă resursă.
Polonia, cea mai activă țară din regiune când vine vorba de UAV-uri
Un asemenea scenariu pare departe în contextul sistemelor de azi. Dronele rezolvă problema factorului uman iar investițiile masive în sisteme UAV de ultimă generație sunt un obiectiv pentru marile puteri. Inclusiv SUA, Rusia sau China se axează pe astfel de tehnologii.
Din păcate România deși a cochetat cu UAV-urile nu pare să aibă un plan bine stabilit în achiziționarea de drone de luptă. Totuși, în cursul anului trecut ministrul Nicolae Ciucă a admis că țara noastră e interesată de asemenea sisteme. În contextul în care vom completa escadrila de F-16, ideal ar fi să achiziționăm și UAV-uri.
În regiune Polonia stă cel mai bine în ceea ce privește programul de UAV-uri. Polonezii au comandat deja în cadrul programelor lor drone și mini-drone cu rază scurtă de acțiune.
Mai mult, Varșovia are trei programe în curs de desfășurare pentru UAV-uri. Varșovia va achiziționa UAV-uri prin programul Gryf. Totodată, programul Zefir va înzestra Polonia cu drone de recunoaștere și luptă, în timp ce prin programul Albatros, Marina Poloniei va beneficia de drone cu decolare și aterizare pe verticală, cu rază scurtă de acțiune. Un alt stat din regiune care și-a manifestat interesul pentru UAV-uri este Cehia.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
