La data de 1 aprilie 1913, intra în vigoare prima lege de organizare a aeronauticii militare din România, iar în baza articolului nr. 1 din lege, se înființa Serviciul de Aeronautică Militară ca structură de comandament specializată, iar în subordinea sa erau trecute primele două componente istorice ale forțelor aerului – aviația (aeronavele) și aerostația (baloane și aerostate). Astfel, prin crearea acestui serviciu, în Armata României se înființa o nouă categorie de forțe armate, forțele aeriene.
Până acum, în cadrul Forțelor Aeriene Române, evenimentul de la 1 aprilie 1913 era privit ca fără mari reverberații în timp, decât ca un act de geneză a unei structuri deosebit de importante care a contribuit decisiv la apărarea națională.
Dar, pe 1 aprilie 2023, semnificația înființării Serviciul român de Aeronautică Militară de acum 110 ani este restabilită la adevărata sa valoarea prin recunoașterea faptului că Statul Major al Forţelor Aeriene – cea mai înaltă structură militară din domeniu, este moștenirea din prezent a ceea ce s-a început chiar înainte de primul război mondial.
”Făcând un arc peste timp, cu prilejul celebrării a 110 ani de Aeronautică Militară Română, la data de 1 aprilie 2023, Statul Major al Forţelor Aeriene a fost mandatat să preia tradiţiile culturale şi militare ale Serviciului de Aeronautică Militară”, au precizat, sâmbătă, Forțele Aeriene Române într-un comunicat de presă.
Sursă foto: MApN
Familiarizați cu ceea sunt acum forțele aeriene, putem fi tentați să privim înființarea în 1913 a Serviciului de Aeronautică Militară ca pe o evoluție normală a lucrurilor, dar contextul istoric de atunci caracterizat de confruntări armate în Balcani – perioada celor două războaie balcanice și a creșterii tensiunilor între marile puteri – nu era unul care să favorizeze inovații în instituțiile militare.
Cu toate acestea, conducerea Ministerului de Război, motivată și de primele aeronave cu motor construite de Aurel Vlaicu, a decis să creeze o structură dedicată care să pregătească și conducă întrebuințarea aparatelor din aer în operațiile militare.
De altfel, prima comandă pentru un avion cu destinație militară a venit pe 5 noiembrie 1909, când prin Ordinul nr. 7925 se cerea Arsenalului de Construcții al Armatei din București să construiască un avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu.
România a fost a doua țară din lume care a folosit avionul în scop militar
În plus, premergător constituirii Serviciului de Aeronautică Militară, România devenise după Franţa (august 1910, cu o misiune a pilotului Louis Bleriot) a doua ţară din lume care a folosit avionul în scopuri militare.
Astfel, la 27 septembrie 1910, Aurel Vlaicu participă la manevrele militare ale armatei române, desfășurate între Slatina și Piatra-Olt. Misiunea sa era să transporte, pe calea aerului, un ordin de operații militare, făcând legătura între două unități ale aceluiași comandament. Regele Carol I îi înmânează ordinul, cu misiunea transportării acestuia la unitatea de la Piatra-Olt și să predea acest ordin prințului Ferdinand. Aurel Vlaicu a zburat cu avionul său ”Vlaicu I”, trecând peste râul Olt la o înălțime de 500 de metri (potrivit Pagini din istoria aviației militare românești. Constantin Al. Pârvulescu (1890-1945) – autor Traian Constantin Dumbrăveanu).
Prin decizia de la 1 aprilie 1913, România intra într-un club select de state ale căror armate aveau forțe aeriene constituite în comandamente separate. Franța înființa, în 1909, Serviciul Aeronautic în cadrul Ministerului de Război.
Austro-Ungaria avea din 1892 înființată o structură care se ocupa de întrebuințarea baloanelor în scopuri militare, iar primul comandament modern care avea și atribuții tactice a apărut în 1911. Rusia, în 1912, înființa Unitatea Aeronautică a Statului Major General. Germania, deși era avansată în operarea avioanelor, creează primul comandament unificat al aviației (Luftstreitkräfte) în 1916. Britanicii, mai conservatori, constituie Forțele Aeriene tocmai în 1918, dar acestea se bucurau de un grad foarte mare de independență, istoricii și experții în domeniul aviației militare la nivel mondial considerând că acesta este momentul în care apare pentru prima dată în lume categoria de Forțe Aeriene. Italia înființează Forțele Aeriene în 1923, deși în primul război mondial operaseră cu avioane de luptă, dar sub comanda Forțelor Tereste. SUA, deși, au înființat Forțele Aeriene ca serviciu separat în 1947, au constituit prima structură de aeronautică în 1906 - Divizia de Aeronautică ca parte a Corpului de Comunicații din Forțele Terestre.
Forțele Aeriene Române, o istorie ce datează de mai bine de un secol
Foto: Aviația militară română în cel de-al Doilea Război Mondial
Constituirea Serviciul de Aeronautică Militară, pe 1 aprilie 1913, este și un efect al deschiderii României către progres, dialog și cooperare cu alte țări, inclusiv la nivel militar.
Pe parcursul anilor 1911-1912 s-au înfiinţat trei şcoli de zbor civile, la Chitila, Cotroceni şi Băneasa-Bucureşti, unde s-au brevetat şi piloţi militari, iar prin Înaltul Decret Regal nr. 1.953 din 27 martie 1912, Ministerul de Război a înfiinţat Şcoala militară de pilotaj la Cotroceni-Bucureşti, cea de-a patra şcoală de zbor din România. Tot atunci s-a introdus şi insigna de pilot militar. Până în 1913, în şcolile de pilotaj civile şi militare s-au pregătit un număr de 21 piloţi militari, iar alţi 15 aviatori şi-au luat brevetele în Franţa (potrivit Pagini din istoria aviației militare românești. Constantin Al. Pârvulescu (1890-1945) – autor Traian Constantin Dumbrăveanu).
În 1913, arsenalul de avioane militare al României a ajuns la 34, dintre care 16 erau de tipul Bristol-Coandă. Acest tip de avion a fost proiectat de inginerul român Henri Coandă, care încă din anul 1912 lucra la uzinele Bristol din Anglia în calitate de inginer şef şi apoi de director tehnic. Între anii 1914-1916 a continuat dotarea şi pregătirea aviaţiei militare pentru a intra în luptă. Prin Decizia Ministerială nr. 305 din august 1915, s-a înfiinţat Corpul de Aviaţie Român. În felul acesta aviaţia devenea o armă de sine stătătoare, care nu se mai subordona Direcţiei Geniului. La intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei, în 1916, Corpul de Aviaţie Român avea în serviciu 44 de avioane, 97 de piloţi şi 84 de observatori aerieni. (potrivit Pagini din istoria aviației militare românești. Constantin Al. Pârvulescu (1890-1945) – autor Traian Constantin Dumbrăveanu).
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
