Având în vedere starea de disfuncționalitate a statului Afganistan şi locația sa geostrategică de maximă importanță pentru China, nu ar trebui să fim mirați de interesul crescând al strategilor militari chinezi cu privire la această țară. De ceva vreme politica regională chineză a cunoscut o sensibilă realiniere, de la neutralitatea pozitivă la implicarea din ce în ce mai vizibilă, pentru găsirea unei soluții care să pună capăt deceniilor de război şi instabilitate afgane.
Pentru Beijing creșterea exponențială a riscului de război civil şi deteriorării progresive a stabilității statale şi militare din Afganistan, precum şi revenirea forțelor talibane, care astăzi controlează peste 40% din teritoriul acestui stat, constituie o problemă complexă de identificare şi răspuns. China dorește să devină un actor politic şi diplomatic global. Ca atare are nevoie de o asumare de dialog internațional care să o promoveze ca soluţie atât din punct de vedere politic cât şi militar. Situația din Afganistan, prin complexitatea sa, pare a fi subiectul internațional capabil să îi asigure ambele laturi ale dilemei sale.
În primul rând, criza afgană îi permite introducerea, în plan internațional a unor concepte diplomatice noi şi congruente intereselor sale de viitor. Având un corp diplomatic asezonat, China are nevoie astăzi de un laborator de analize a crizelor internaționale. Fără acest creuzet ideatic, viziunea chineză nu poate fi promovată. În al doilea rând, armata chineză are nevoie de un comportament specific unei superputeri, încorporând conceptele noi militare şi strategice caracteristice sau echivalente celorlalte puteri care sunt prezente în teatrele de război din afara teritoriilor lor naționale.
De mii de ani China a avut o armată de apărare, sub comunism ea având doar rolul de a fi populară şi de masă. Pentru a putea să își protejeze imensele interese economice globale, precum şi pentru a își impune celebrul nou drum al mătăsii, elita politică chineză a înțeles că are nevoie de un corp militar expediționar, profesionist capabil să instaureze modele sociale şi asociative de tip chinez. Construirea bazei militare, prima de altfel din istoria Chinei, în portul Djibouti demonstrează această nouă necesitate militară. Pentru China, strategia afgană este simplă. Alături de Pakistan, puterea politică de la Beijing a decis să construiască o strategie de stabilizare a situației.
Problema fundamentală a Chinei este proximitatea periculoasă dintre Afganistan şi regiunea autonomă Uigura Xinjiang. După cum se ştie minoritatea uigură este o minoritate musulmană care participă de ani de zile atât la luptele dintre facțiunile islamice din Afganistan cât și participă la formarea trupelor de mercenari străini ai Statului Islamic, luptând în teritoriile ocupate din Siria şi Irak. O explozie islamistă în interiorul acestei provincii vecine cu Afganistan poate crea severe probleme de securitate Chinei.
Astfel, necesitățile de securitate internă chineze se proiectează în spațiul internațional. China dorește să își construiască o divizie expediționară prin crearea unei divizii de munte. Pentru a permite accesul acestui corp expediționar şi deplasarea sa rapidă China va deschide coridorul Wakhan din provincia afgană Badakhshan, prin construirea unei baze militare permanente. Sub stindardul luptei împotriva ISIS și Al- Qaeda, China își construiește practic un instrument de influență în statul vecin. Pentru prima dată în istoria sa, China poate devenii actor militar activ într-un conflict internațional de amploare, după cel din Vietnam, în care nu şi-a recunoscut niciodată implicarea.
Poate reuşi China unde nu au reușit SUA?
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
