Pentru a sumariza evenimentele, după alegeri prezidențiale, unde Nicolas Maduro, un fost șofer de autobuz și leader sindical marxist a câștigat, fiind contestat de-a lungul și de-a latul lumii, opozantul său, Juan Guaido președintele Parlamentului, s-a autoproclamat președinte interimar, depunând jurământul în fața unei impresionante mulțimi.
Imediat țările principale din emisfera nordică și sudică, în frunte cu SUA, au recunoscut noua președinție, escaladând astfel una din cele mai tensionate situații politice existente, de decenii, în America Latină. Maduro, fără a sta pe gânduri, a anunțat ruperea relațiilor diplomatice cu SUA si expulzarea imediată a tuturor diplomaților americani acreditați la Caracas. SUA au răspuns cu un zâmbet condescendent, cum noi am recunoscut un alt președinte, ordinele lui Maduro sunt ilegale și fără substanță.
Lovitura anti americană avea să vină însă din partea grupului politic Astana, cel care a expulzat SUA din conflictual sirian, reușind să devină principal actor zonal. Rusia, Turcia si Iranul au decis susținerea lui Maduro. Prin vocea lui Erdogan al Turciei, aceste țări au anunțat că nu recunosc interimatul Guaido, declarându-l pe Maduro singurul președinte legal și legitim al Venezuelei. Și de aici începe dansul.
Experiment politic
Căci din acest moment avem de a face cu un experiment politic la nivel mondial, exceptional și fundamental pentru ceea ce viitorul relațiilor internaționale ne rezervă. Un președinte de țară, contestat de jumătate din populația ei, dar susținut de cealaltă jumătate, Maduro, este recunoscut de către o parte din membrii comunitații internaționale. Un opozant al său, în baza valului de nemulțumire populară, execută o piruetă constituțională și se autoinstalează ca interimar, recunoscut și el de altă parte a comunității internaționale.
Venezuela are astfel doi președinți, unul care posedă pârghiile statale incluzând teritorialitatea acestuia, dar nu mai are legitimitate, celălalt care are justificarea revoltei populare, dar nu are butoanele reale ale puterii. Iată produsul exact și finit al globalizării democrației. Democrația era (este) puternică și legitimă atâta timp căt era (este) teritorială. În momentul în care ea devine extrateritorială, ne mai existând substanța reprezentativității populare, oricine, sprijinit de oriunde, poate deveni reprezentantul ei.
Analizând din punct de vedere al experienței istorice, Turcia nu face decât să reactiveze vechiul său cod diplomatic otoman, care acționa extrateritorial, numind sau sprijinind conducători în țări europene și asiatice în numele intereselor sale exclusive politice, militare sau economice. Istoria imperiului otoman este plină de asemenea exemple.
Turcia, campanie majoră pentru susținerea lui Maduro
Erdogan a declanșat o campanie extraordinară de susținere a lui Maduro, pentru a pune presiune directă asupra Washington. Crează o nouă deschidere în jocul său sirian. Să nu își imagineze nimeni că atât Turcia, cât și Rusia împreună cu Iran susțin un președinte comunist incapabil (așa cum s-a dovedit a fi Maduro) pentru că îi interesează situația insurecțională din Venezuela. Aceste țări îl susțin pe Maduro pentru că au interese să dezvolte o nouă stare de conflict împotriva SUA.
Alături de aceste trei țări, Mexicul a anunțat și el o susținere, moderată a lui Maduro. Enervat de către Trump, pentru insistența sa cu privire la construcția zidului de la granița sa sudică, Mexicul s-a raliat mișcării Turco-Ruse pentru a construi un atac asimetric la adresa intereselor de securitate internă a prezentei administrații americane. Realizând că nici închiderea parțială a guvernului american, operată de către democrați, prin refuzul lor de a aloca buget pentru zid, nu va altera poziția președintelui Trump, Mexicul a decis să nu se ralieze deciziei americane de recunoaștere a noului leader venezuelian. Iranul a anunțat și el acest lucru, realizându-se, din nou, condițiile identice ideologice ale războiului rece. De data aceasta, nu comunismul este vârf de lance, ci otomanismul.
Poziția UE
Pe celălalt plan, mediocrul comunicat dat de către Uniunea Europeană cu privire la situația din Venezuela reflectă tocmai tranziția revanșardă pe care o cunoaște această organizație în raport cu interesele imediate ale SUA în lume. Ieri, la Aachen (Bad Aachen în limba germană sau Aix-la-Chapelle în limba franceză), capitala imperială a lui Charlemagne și unde 31 de împărați germanici ai Sfântului Imperiu Roman au fost încoronați, cei doi leaderi Macron și Merkel, au semnat un tratat care se dorește continuatorul, măcar smbolic dacă nu practic, al celebrului pact din 1963, dintre De Gaulle și Adenaeur. Față de limbajul documentului din 1963, actualul document este diferit până la a deveni revanșard. “Lasă că vă arătăm noi vouă” pare a spune Macron, fericit că se poate așeza sub pulpana lui Merkel. Mutti, crescută în cultul minciunii iezuite neo-protestante, a fost fericită să ascundă victoria germană finală și zdrobitoare asupra Europei, aducându-l la semnare pe dușmanul francez și istoric al expansiunii teutone. Macron, insultat de permanenții Gavroche, care îi sparg geamurile duminică de duminică, a semnat un document care mai mult alungă SUA din Europa, decât o susține. Adică mai mult aruncă Franța în jocul insecurității naționale, decât îi securizează democrația și așa fragilizată de marile valuri migratoare din ultimile decenii.
La semnarea acestui document un fapt puțin comentat a avut loc. Prezența lui Iohannis al României. Deși nu deține nici un fel de simbol național, în afară de cel de președinte, individul a fost invitat de cei doi europeni, din aceeași calcul politic cinic, prin care Turcia recunoaște, împotriva evidenței, pe Maduro în Venezuela. Jocul este identic. Leaderii europeni au o problemă serioasă cu poziția fermă pro-americană si pro-israeliană a guvernului Dăncilă. Deci îl invită pe un neamț de-al lor, Iohannis, cică reprezentând România, ca să arate că Europa are aceeași unitate de păreri anti-americane și anti-israeliane. Că Iohannis este profund anti-american și prezintă carențe culturale, axiologice și ideologice absolut grave în ceea ce privește relația sa personală (alături de cea politică) cu Israel și poporul evreu, nu mai avem a demonstra. Declarațiile sale o fac pentru noi. Dar că el nu a înțeles că prezența lui ca șef al statului român la Aachen, singur, asumă pozițiile severe anti-Israel și grave anti-SUA ale celor doi, Macron și Merkel, pune o problem reală de viitor României.
Așa cum Maduro al Venezuelei nu înțelege de loc că susținerea Turciei, Rusiei și Iranului îl scoate definitiv din rândul conducătorilor legitimi, fiind transformat într-un pion al jocului anti american care se desfășoară astăzi, așa nici Iohannis nu a înțeles că alături de el trebuia să fie și primul ministru Dăncilă, promovînd o voce nuanțată a României în lume, tocmai pentru a nu transforma România într-un simplu pion al UE. Căci anti-israelismul și anti-americanismul Uniunii Europene va crea, în viitorul de loc îndepărtat, un cutremur geo-politic, militar și cultural care va mătura țări și popoare din istorie. Dar cum teutonului i s-a dat ordin de la Berlin să se autoimpună ca singur reprezentant al României, adevăratele nuanțe ale viitorului politic al României scapă acestuia, așa cum îi scapă și lui Maduro privind Venezuela.
Începând de ieri, o nouă filă istorică s-a deschis. Maduro este sprijinit de către țări anti democratice, Iohannis este sprijinit de țări revanșarde. Venezuela nu există ca națiune în acest joc transcontinental. Mă tem că nici România nu mai există pentru limbajul documentului “lasă că vă arătăm noi”, semnat la Aachen, de către Franța și Germania.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
