Am fi tentați să credem că acesta este unul dintre cele mai rele scenarii, depășit doar de cel în care rușii, într-un efort de care nu s-au arătat capabili până acum, ar reuși să ajungă până la Odesa și să aibă graniță comună cu România pe Dunăre sau în Zona Economică Exclusivă din Marea Neagră.
Nu este însă exclus ca în vara sau chiar în primăvara anului următor războiul ruso-ucrainean să se fi încheiat în urma unor negocieri grele ajunse uneori în prag de blocare, alteori în situații de escaladare și mai gravă a conflictului. Nu este exclus ca avioanele occidentale F-16 cu piloți antrenați în România, sau sistemele de apărarea antiaeriană Patriot să nici nu mai apuce să fie introduse în luptă și să rămână doar niște elemente importante în acest proces de negociere a păcii tot mai dorite.
De această dată, am fi tentați să credem că asta e soluția cea mai bună pentru toată lumea, mai ales că ne este familiar tuturor truismul “pacea este mai bună decât războiul”.
Singurul aspect, pe care Europa a și mizat în dorința ei aproape naivă de pace, a fost cel al relațiilor economice cu Rusia. Dar chiar și pe acesta rușii l-au transformat rapid într-un instrument hibrid de luptă
Despre pace și relația dintre pace și război s-a scris mult, teoriile fiind dezbătute de-a lungul timpului de numeroase școli de gândire. Toți cei care au ajuns la concluzia că războiul poate fi evitat (teoriile liberale, constructiviste, pacifiste) susțin că menținerea păcii nu se poate face decât prin democrație, relații economice, respectarea normelor în relațiile internaționale însoțite de schimbări în percepții și în autoidentificare, în timp ce războiul este privit ca imoral.
Însă din toată această listă de criterii bine filtrate de ceea ce istoria ne-a demonstrat în timp, câte se regăsesc în realitatea socială rusă și în preocupările liderilor acestei țări, pentru a putea spera că se poate ajunge la o pace reală în Ucraina și, în general în Europa? Singurul aspect, pe care Europa a și mizat în dorința ei aproape naivă de pace, a fost cel al relațiilor economice cu Rusia. Dar chiar și pe acesta rușii l-au transformat rapid într-un instrument hibrid de luptă.
Prin urmare, nu putem să nu ne întrebăm cât de trainică poate fi o pace negociată cu o Rusie aflată în ofensivă armată și în plină extindere a influenței în rândul țărilor nedemocratice. Poate aduce această pace stabilitate în regiune, sau va fi doar o altă stare de pregătire între două războaie regionale, așa cum Rusia a început să ne demonstreze după atacul Georgiei din 2008?
O retrospectivă sumară a evenimentelor ulterioare momentului Georgia - din 2014, când a fost anexată Crimeea și desprinse părți din regiunile Lugansk și Donețk, sau din februarie 2022, când a fost invadată Ucraina - nu face decât să arate că în cel mult zece ani Rusia va genera un alt conflict, foarte probabil și mai agresiv și mai aproape de granița estică a României.
Spre deosebire de teoriile pacifiste, care devin aproape idealiste când vorbim despre Rusia, abordarea curentului realist susține că războiul este uneori necesar pentru a restabili echilibrul de putere și pentru a preveni hegemonia unui stat asupra altora. Pacea este văzută ca un echilibru de putere între state, menținut prin descurajare și alianțe.
Această idee, cunoscută sub denumirea "Pax Per Bellum" (pace prin război), sugerează că pacea poate fi menținută prin pregătiri constante pentru conflict și prin demonstrații de forță militară. În mod aproape cinic, războiul de apărare dus de Ucraina împotriva Rusiei a devenit practic un efort de “pax per bellum” al Europei împotriva Moscovei. Orice ezitare sau pas înapoi în susținerea Ucrainei nu va face decât să încurajeze trecerea la agresiuni ulterioare și mai mari din partea Rusiei.
O adaptare a abordării realiștilor la situația din Ucraina conduce la ideea că războiul trebuie continuat până la slăbirea semnificativă a capacității de luptă a Rusiei, în special prin afectarea componentei economice. O astfel de evoluție, care presupune stimularea apetitului pentru luptă al Kremlinului și menținerea conflictului într-o dinamică alternantă, ar putea duce Rusia în câțiva ani în starea de colaps economic la care a mai ajuns în anii ‘90 și ar asigura astfel câteva decenii de pace. În acest timp, în societatea rusă s-ar putea produce schimbările necesare pentru ca pacea regională cu Rusia să fie menținută pe căi pacifiste.
Printre aceste abordări, tot mai multe voci importante atrag atenția asupra faptului că situația creată este una fără o finalitate pașnică.
"Rezultatul pe teren este teribil, teribil de important, dar nu ne putem face iluzii. La sfârșitul conflictului din Ucraina, indiferent de cum se va termina, vom avea o problemă foarte, foarte mare cu Rusia", a declarat recent Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, generalul american Christopher Cavoli. „Vom avea o situație în care Rusia își reconstituie forța, este situată la granițele NATO, va fi condusă în mare măsură de aceiași oameni ca și acum, este convinsă că noi suntem adversarul și este foarte, foarte înrăită."
De asemenea, pe 18 iulie, secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a declarat că aliații NATO trebuie să se pregătească pentru cel mai rău scenariu, acela al unui război de zece ani în Ucraina. Aceeași idee a prezentat-o și consilierul pentru politică externă și de securitate al cancelarului german Olaf Scholz spunând că, „prin decizia lui Putin, intrăm într-o fază a unui conflict lung și prelungit cu Rusia."
Concluzii
În situația actuală din Ucraina nu se pot aplica soluții clasice unitare pentru instaurarea păcii, ci mai degrabă o combinare a acestora eșalonată în timp.
În timp ce pregătirea Europei pentru război și sprijinirea apărării Ucrainei pot acționa ca un factor de descurajare și pot conduce în final la un anumit tip de pace prin echilibrul de putere, aceasta nu este o soluție sustenabilă sau de dorit pe termen lung pentru menținerea păcii. Pacea durabilă necesită abordări non-violente, cooperare internațională, dezvoltare economică interactivă și respectarea drepturilor omului. Însă pentru a se ajunge la aceasta, este nevoie ca toate părțile implicate în conflict să aibă un anumit nivel de cultură a păcii, iar Rusia condusă de Putin nu pare încă interesată de o astfel de pace.
Indiferent de direcția în care va evolua conflictul ruso-ucrainean, ne așteaptă o perioadă lungă de vecinătate cu războiul fizic și de intensificare fără precedent a celui hibrid. Cetățeanul român va trebui să învețe să trăiască cu acest factor stresant suplimentar, devenind de aceea foarte important ca el să înțeleagă situația reală de securitate din regiune și să aibă capacitatea de a discerne între informațiile corecte și manipulările abile.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
