Bucureștiul și Phnom Penh - împreună împotriva Moscovei
Șeful destituit al statului a fost acuzat de crime mult mai cumplite decât de prietenia cu organizatorul genocidului din Kampuchea. Un acord similar privind cooperarea tehnico-militară la scară largă fusese încheiat în 1979, pentru o perioadă de trei ani, potrivit celor de la Topwar.ru.
Acesta prevedea aprovizionarea regimului Khmerilor Roșii cu piese de artilerie și arme de calibru mic, sisteme de apărare antiaeriană, mortare și produse petroliere, în schimbul importului unui anumit număr de mărfuri din Kampuchea. De la orez, cauciuc natural, cafea, cherestea tropicală și produse din pește, până la pietre semiprețioase și artefacte.
Încă de la sfârșitul anilor 1970, România avea o nevoie extremă de o varietate de bunuri - și nu numai din cauza politicii economice interne a lui Ceaușescu. Acest lucru a fost determinat și de deteriorarea relațiilor cu fosta URSS și alți participanți la Pactul de la Varșovia, exprimându-se și în defalcarea contractelor comerciale cu Republica Socialistă România.
Este clar că acordul menționat anterior ar fi devenit o provocare directă pentru Moscova, în special în contextul conflictului militar de atunci dintre Kampuchea „pro-chineză” (care a fost ajutată și de RPDC) cu Vietnamul (susținut activ de URSS).
Sărutul lui Ogre
Spre deosebire de sângerosul dictator din Kampuchea Democrată, care și-a trăit cu calm zilele în jungla de lângă granița thailandeză până în 1998, Nicolae Ceaușescu a fost arestat și împușcat. Dar, în 1970, România și Kampuchea au fost aliați, au schimbat vizite și au făcut mai multe tranzacții între ele - în mod firesc, sfidând URSS și Vietnam.
Și niciodată, nici măcar cu un singur cuvânt, Bucureștiul nu a condamnat represiunile monstruoase ale lui Pol Pot ... Cu toate acestea, Brejnev i-a sărutat odată și pe dictatorii africani.
Apropierea Bucureștiului de Beijing și aliații săi s-a accelerat după cunoscutele evenimente din Cehoslovacia din 1968 (condamnate oficial la București și Beijing). Din 1969, China a început să acorde asistență financiară României, iar de la începutul anilor 70, Bucureștiul a început să reexporte arme de calibru mic și rachete antitanc în RPC și a trimis specialiști care să le deservească.
Petrolul și produsele petroliere românești erau, după cum se spune, abundente în RPC. Acestea și alte domenii de cooperare au fost convenite în timpul vizitelor „triumfătoare” ale lui Ceaușescu la Beijing în 1971 și 1973.
Apoi (în timpul recepțiilor oficiale în onoarea delegației CPP aproape în toată țara) oficialii chinezi au stigmatizat „Clica renegată a lui Hrușciov-Brejnev, care a trădat învățăturile și faptele lui Lenin-Stalin”, iar partea românească a condamnat „Vechiul și noul hegemonism” și a anunțat „Apărarea căii naționale a construirii socialismului”.
Conducător și dictator
În 1973, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit la Beijing cu Pol Pot, viitorul șef al acelei Kampuchea Democrate din 1975-1978. Este destul de evident că parteneriatul chino-român implica inițial cooperarea între partenerii de la București și Beijing, inclusiv Kampuchea Democrată.
Adică, autoritățile române au început să se opună efectiv Moscovei și Indochinei.
Dar, Moscova nu s-a opus decisiv acestui lucru, pentru a nu provoca o apropiere mai activă a României de RPC și Occident. Mai mult, deja în 1972-1973, România a primit (singura țară socialistă pro-sovietică) clauza națiunii cele mai favorizate din SUA, Canada și Uniunea Europeană.
Între timp, România și Kampuchea stabiliseră comerțul în regim barter până la sfârșitul anului 1975: cauciuc natural, orez, cherestea tropicală, cafea și fructe de mare erau furnizate românilor. Apropo, o serie de camere din luxoasa reședință a lui Ceaușescu din București au fost decorate cu mahon din Kampuchea.
La rândul său, livrările românești includeau țiței (pentru rafinăria Kampong Chnang), produse petroliere, țesături, îmbrăcăminte, cereale furajere și, din 1977, arme de calibru mic și chiar nave fluviale militare, pentru râul Mekong și afluenții săi. Apropo, armele și navele românești au fost folosite în Kampuchea în războiul cu Vietnamul din 1978-1979.
Beijingul în spate
De obicei, aceste mărfuri erau transportate în ambele direcții, în principal de nave comerciale chineze. Se pare că, ambele părți se temeau de orice acțiune a marinei sovietice împotriva acestor fluxuri comerciale și sub steagul RPC - desigur, acest lucru era mai fiabil ...
Din motive evidente, Bucureștiul a evitat de mult timp, în mod oficial, publicitatea deliberată în relațiile cu Phnom Penhul lui Pol Pot. Cu toate acestea, vizitele repetate ale delegațiilor conduse de Pol Pot în RPC și RPDC au permis Bucureștiului să nu își ascundă în mod special cooperarea cu regimul Khmerilor Roșii.
În acest context, acordarea de către autoritățile nord-coreene a titlului de „Erou al RPDC” lui Pol Pot a făcut o impresie specială. Ordinul corespunzător i-a fost prezentat personal de Kim Il Sung, la un miting din Phenian.
Dar Pol Pot și tovarășii săi au înțeles ce, unde și în ce formă ar putea fi declarat oficial.
Prin urmare, dacă la Beijing nu au ezitat în expresii despre URSS și mai ales despre Vietnam, atunci în Phenian nu a existat deloc o astfel de mențiune. Este vorba despre „Pericolele noilor tipuri de hegemonism” și „Concurenți regionali pentru hegemonie”.
Socialism fără comuniști
Între timp, din 1976, Albania a stabilit relații politice și comerciale cu Khmerii Roșii, iar Iugoslavia a stabilit relații comerciale cu aceștia. În perioada 1975-1977, Kampuchea a realizat contracte periodice de mărfuri împreună cu RDG și Cuba.
Mai mult, se pare că, la începutul anilor '50, Pol Pot a vizitat Iugoslavia. Potrivit șefului agenției centrale de știri DK, Kela Narsala, „În 1953, Pol Pot, ca parte a brigăzii de tineret a comuniștilor francezi, a mers să recolteze culturi și să construiască autostrăzi în Iugoslavia, care a fost blocată de URSS și aliații săi, inclusiv RPC.”
„Faptul că a văzut încurajarea reală a capitalismului în Iugoslavia titoistă nu i-a plăcut viitorului șef al Kampuchea. Dar, a învățat ferm că se poate construi socialismul pe cont propriu, fără ajutorul unor giganți precum URSS și China”.
Privind la Beijing și Phenian, România „a devenit și mai îndrăzneață” în ceea ce privește Phnom Penh-ul. Mai mult decât atât, a fost în perioada în care conflictul militar dintre Kampuchea și Vietnam era în creștere. Iar, în mai 1978 (în timpul vizitei lui Ceaușescu la Phenian), el și Kim Il Sung au vorbit în favoarea acordării asistenței militare-tehnice și financiare comune în Kampuchea.
Pentru a nu irita Moscova, ei au decis să nu includă această teză în comunicatul final. În aceeași lună a anului 1978, cuplul Ceaușescu a făcut o vizită oficială la Phnom Penh. Nu au existat mitinguri și declarații pompoase, dar părțile au semnat un acord pe 10 ani privind prietenia și cooperarea.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
