Într-o declarație făcută la 7 februarie 2024, ambasadorul Federației Ruse, Valeri Kuzmin a arătat, conform Hotnews.ro, că „După ce a început operaţiunea specială din Ucraina, România a fost între primele ţări care a definit această operaţiune drept agresiune şi cu spume la gură a început să dea vina pe Rusia”. Kuzmin s-a îndreptat apoi, în același mod ireverențios, și spre fostul ministru de externe Bogdan Aurescu, reprezentantul rus afirmând că „Un diplomat de excelenţă al României, care acum ocupă un loc la Curtea Internaţională de Justiţie, a pus atunci, cu spume la gură, vina pe Rusia pentru ceea ce s-a întâmplat la Bucea fără nicio dovadă şi a promis Rusiei că o va aduce în faţa tribunalului şi aşa mai departe”. Se pare că formula „cu spume la gură” îi oferă diplomatului rus o satisfacție specială atunci când se referă la țara în care este acreditat, fiind probabil în deplină consonanță cu orizontul său cultural.
Totuși afirmațiile ambasadorului rus ridică cel puțin două probleme sensibile. Prima problemă este de detaliu și se referă la situația actuală a statului rus în cadrul singurei organizații care conferă Rusiei statut de mare putere, anume ONU. În fapt Rusia pierde pe scară rulantă alegerile pentru diversele poziții din sistemul ONU, iar Romania a creat mare deranj la Moscova atunci când, în luna noiembrie 2023, a obținut sprijinul pentru candidatul său, Bogdan Aurescu, pentru un post de judecător la Curtea Internațională de Justiție. Iar postul aflat în competiție era acela deținut de Rusia, post pentru care Moscova urmărea reînnoirea mandatului reprezentantului său, Kiril Ghevorghian, aflat atunci în poziție de vicepreședinte al Curții. Rusia a rămas astfel fără reprezentare la CIJ, fapt fără precedent în istoria participării sale la activitatea principalului mecanism juridicțional la ONU.
De aceea, în formula deloc demnă utilizată de ambasadorul Kuzmin și în menționarea explicită pretins laudativă a fostului ministru nu văd decât menținerea frustrării părții ruse pentru eșecul din toamna anului trecut.
A doua problemă este de fond și vizează modul în care Rusia înțelege să respecte normele unanim acceptate ale reprezentării diplomatice. Nu este pentru prima oară când un ambasador rus acreditat la București are derapaje inacceptabile de limbaj față de țara gazdă. Ne amintim că în urmă cu mai mulți ani Aleksandr Ciurilin proceda în același sens, ca semn al nemulțumirii față de consolidarea prezenței României în NATO. Formule ofensatoare, dincolo de limitele decenței, a folosit recent și purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, ceea ce arată că în comportamentul Rusiei în plan diplomatic se instituie un tip de conduită care nu trebuie lăsat fără replică din partea autorităților române.
Este poate momentul ca România să facă ceea ce ar fi trebuit să pună în practică încă din anul agresiunii ruse în Ucraina. Adică să sancționeze partea rusă prin scaderea nivelului reprezentării sale diplomatice la Bucuresti, prin declararea ambasadorului rus drept persona non grata și prin limitarea numărului de funcționari diplomatici la minimul necesar pentru funcționarea Ambasadei. Cum ar fi de așteptat ca partea rusă să procedeze în același fel, MAE român va putea lua din timp măsuri pentru ajustarea corespunzătoare a funcționării Ambasadei României la Moscova.
Ca să fiu bine înțeles, o asemenea măsură nu împiedică derularea în continuare a relațiilor diplomatice româno-ruse.
Dar scăderea nivelului de reprezentare este menită să reflecte starea reală a relațiilor bilaterale, grav afectate de faptul că Rusia încalcă toate angajamentele pe care și le-a asumat prin documentele ONU și OSCE la care este parte și subminează pe această cale bazele funcționării sistemului internațional. Iar acest sistem întemeiat pe Carta ONU și pe Actul Final de la Helsinki reprezintă și temeiul pe care România trăiește în pace de mai bine de trei sferturi de veac. Câtă valoare mai are acest sistem de angajamente – mai mult, câtă valoare mai are tratatul bilateral româno-rus din 2003, întemeiat tocmai pe Carta ONU și Actul Final de la Helsinki – dacă nu arătăm Rusiei că modul său de a acționa nu poate fi tolerat? Singura modalitate la dispoziția noastră de a sancționa Rusia pentru răul făcut este calea diplomatică, iar acum nu cred că mai trebuie ezitat.
În ceea ce îl privește pe ambasadorul Valeri Kuzmin, recurgerea la declararea sa ca persona non grata, conform de altfel procedurii stipulate în Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice, ar reprezenta un potrivit memento cu privire la rigorile impuse de haina de diplomat.
Mihail Dobre este istoric și diplomat. A scris lucrarea „România la sfârşitul Războiului Rece. Statut geopolitic şi opţiuni de securitate” (Editura Enciclopedică, 2011), care a fost publicată în ediție italiană la Rubbettino Editore, în 2020. Binomul istorie-diplomație se regăsește și în lucrarea sa cu titlul „Relațiile diplomatice româno-italiene în timpul primului război mondial 1914-1918” (Editura Paideia, 2019), pentru care a primit Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române. Din 2016 a predat cursuri de diplomație culturală în zone de conflict la Institutul de Diplomație Culturală din Berlin.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
