O analiză efectuată de experți dezvăluie că una dintre cele mai avansate rachete din arsenalul Teheranului s-a dovedit a fi mai puțin precisă decât se credea anterior.
"Atacul din aprilie a demonstrat o anumită capacitate de a lovi Israelul", a declarat Sam Lair, cercetător asociat la Centrul James Martin pentru Studii privind Neproliferarea, care a fost coautor al analizei. Dar "dacă aș fi liderul suprem iranian Ali Khamenei, aș putea fi puțin dezamăgit".
Lair a adăugat că, dacă rachetele iraniene nu sunt capabile să atingă țintele cu precizie, "acest lucru le redefinește rolul, deoarece nu mai sunt la fel de valoroase precum au fost în operațiile militare tradiționale". "Poate fi doar mai valoroase ca arme de intimidare".
De exemplu, Layer și-a amintit de lansările de rachete care aveau loc asupra orașelor din războiul Iranului cu Irakul în anii 1980, când Teheranul a reușit să tragă o varietate de rachete într-un oraș mare, în speranța că unele vor pătrunde în apărare.
Iranul a avertizat în repetate rânduri că va răspunde la asasinarea lui Ismail Haniyeh la Teheran. Israelul este larg suspectat că a comis asasinatul, deși nu și-a revendicat responsabilitatea.
Misiunea iraniană la Organizația Națiunilor Unite a refuzat să comenteze ancheta, dar liderul suprem Khamenei a recunoscut implicit că țara sa nu a lovit ceva semnificativ în Israel.
Khamenei a spus: "Discuțiile celeilalte părți despre numărul de rachete care au fost lansate, numărul care au lovit ținta și numărul care nu au lovit... Acestea sunt chestiuni secundare... Problema principală este apariția națiunii iraniene și a Armatei iraniene într-o arenă internațională importantă. Acesta este ceea ce contează".
Atacul din aprilie
Atacul de răzbunare iranian era așteptat după atacul posibil israelian de la începutul lunii aprilie, care a vizat consulatul iranian din Damasc, Siria, care a dus la uciderea comandantului forțelor Gărzii Revoluționare din Siria, Mohammad Reza Zahedi, a adjunctului său, și a 5 ofițeri, precum și asasinarea unui membru al grupului Hezbollah.
Filmări difuzate de televiziunea de stat iraniană au arătat că atacul iranian din 13 aprilie a început cu apariția comandantului Gărzii Revoluționare, generalul-maior Hossein Salami, vorbind la telefon cu generalul-maior Amir Ali Hajizadeh, comandantul unității de rachete, ordonând: "Începe operațiunea ( "Adevărata promisiune") împotriva bazelor regimului sionist".
În timp ce rachetele se îndreptau spre cer, oameni din Iran au oprit ceea ce făceau și au arătat cu telefoanele mobile zgomotul lansării, de la mașinile lor și de la balcoanele caselor lor. Videoclipurile au arătat mai multe site-uri de lansare, precum suburbiile orașelor Arak, Hamedan, Isfahan, Kermanshah, Shiraz, Tabriz și Teheran.
Dronele sinucigașe Shahed au fost lansate de pe baze metalice, motoarele lor urlând ca mașinile de tuns iarba pe cerul nopții. Unele au fost lansate de pe camionete care mergeau cu viteză pe piste.
Dronele cu formă triunghiulară au fost lansate mai întâi și au avut nevoie de ore pentru a-și atinge ținta, apoi au fost lansate rachetele de croazieră Paveh, ceea ce a durat mai puțin și, în cele din urmă, rachete balistice "Emad", "Qadr" și "Khyber Shekhan" a căror lansare a durat doar câteva minute, potrivit unei analize a Proiectului de control al armelor nucleare din Wisconsin. Drone și rachete au fost lansate și din Yemen, posibil de către mișcarea pro-iraniană Houthi.
Autoritățile israeliene au estimat că Iranul a lansat 170 de drone, 30 de rachete de croazieră și 120 de rachete balistice. În Iordania, o rachetă balistică a fost interceptată deasupra atmosferei Pământului, explozia estopându-se într-un cerc.
Statele Unite, Regatul Unit și Franța au doborât unele dintre aceste rachete. Americanii au susținut că au doborât 80 de drone încărcate cu bombe și cel puțin 6 rachete balistice. Apărarea antirachetă israeliană a fost, de asemenea, activată, deși afirmația sa inițială de doborare a 99% dintre rachete pare a fi o exagerare.
Fabian Hinz, expert în rachete și cercetător la Institutul Internațional de Studii Strategice, care studiază Iranul, a spus că atacul "nu a fost în mod clar simbolic și nici nu a fost o încercare de a evita vătămarea". El a adăugat: "A fost o încercare majoră de a depăși apărarea israeliană".
Prima concluzie: Jumătate din munca apărării aeriene a IDF au făcut-o chiar iranienii
Oficialii americani cred că 50% dintre rachetele iraniene au eșuat la lansare sau s-au prăbușit pe traseu, înainte de a atinge ținta.
Ulterior, analiștii de la Centrul James Martin pentru Studii asupra Neproliferării au examinat atacul asupra bazei aeriene Nevatim, la aproximativ 65 de kilometri sud de Ierusalim, în deșertul Negev. Experții de la centru au studiat Iranul și programul său de rachete balistice de mult timp.
Baza a atras atenția imediat după (posibilul) atac israelian asupra misiunii diplomatice iraniene în Siria. Ambasadorul Iranului în Siria, Hossein Akbari, a susținut că lovitura a fost efectuată de aeronave israeliene F-35I, staționate la Nevatim.
Baza aeriană a apărut și în propaganda militară iraniană. Televiziunea de stat iraniană a difuzat în februarie imagini ale unui test al Gărzii Revoluționare care a vizat o machetă asemănătoare hangarelor F-35I de la Nevatim. Rachetele balistice, inclusiv unele dintre cele utilizate în atacul din aprilie asupra Israelului, au distrus macheta.
În atacul din aprilie, cel puțin patru rachete iraniene au lovit baza Nevatim, așa cum arată imaginile din satelit și filmările prezentate de armata israeliană.
Analiştii au spus că singurele resturi găsite în zonă (colectate din Marea Moartă) indică faptul că Iranul a folosit rachete Emad pentru a viza Nevatim. Conform celor spuse de analiști, racheta "Emad" (sau "Columna" în persană) alimentată cu combustibil lichid este o copie a rachetei iraniene "Shahab-3", realizată pe baza unui design nord-coreean, cu o rază de acțiune de aproximativ 2.000 de kilometri.
Acest lucru indică faptul că rachetele "Emad" au fost lansate cel mai probabil de la baza Marsad de la periferia orașului Shiraz, care se află în limitele estimate ale capabilităților potențiale ale rachetei.
A doua concluzie: Precizia loviturilor rachetelor este de … 1,2 km
Pe baza concentrării Iranului asupra F-35I, analiștii James Martin au presupus că punctul țintă probabil pentru focul iranian ar fi un grup de hangare. Situl este aproape un punct central în baza Nevatim în sine.
Acest lucru oferă un "scop mult mai valoros" decât pur și simplu "a face găuri pe pistă", a spus Lair. Dar niciuna dintre rachetele iraniene nu a lovit direct hangarele respective.
Presupunând că Iranul a vizat hangarele, analiștii James Martin au măsurat distanța dintre hangare și zonele de impact ale rachetelor. Rezultatul a fost o medie de aproximativ 1,2 km pentru "probabila eroare circulară" - o măsurătoare utilizată de experți pentru a determina precizia unei arme pe baza razei unui cerc care cuprinde 50% din locul unde au aterizat rachetele.
Acest lucru este mult mai rău decât cercul de eroare de 500 de metri pe care experții l-au estimat inițial pentru racheta Emad, a spus Hinz. După ce embargoul ONU asupra armelor asupra Iranului a expirat în octombrie 2020, Iranul a promovat separat racheta Emad potențialilor cumpărători internaționali ca având o rază de eroare de 50 de metri. Acesta este un număr care este în conformitate cu cele mai bune specificații ale rachetelor utilizate în alte sisteme. Dar rezultatele atacului din aprilie nu au fost deloc atât de exacte.
"Aceasta înseamnă că racheta Emad este mult mai puțin precisă decât indicau estimările anterioare", a spus Lair. El a adăugat: "Acest lucru indică faptul că iranienii sunt cu o generație în spatele estimărilor anterioare, pe care le-am considerat exacte".
Performanța slabă poate fi atribuită măsurilor de război electronic concepute pentru a deruta sistemul de ghidare al rachetei, precum și potențialul sabotaj, designul slab al rachetei și distanțele implicate în atac.
În trecut, amenințările iraniene de a riposta Israelului luau de obicei forma unor atacuri ale forțelor susținute de Iran în Orientul Mijlociu sau atacuri asupra țintelor israeliene în altă parte, cum ar fi ambasade sau turiști.
Geografia limitează, de asemenea, opțiunile pentru atacul militar iranian direct. Iranul nu are granițe cu Israelul, iar distanța dintre cele două țări este de aproximativ o mie de kilometri în cea mai scurtă distanță.
Forțele aeriene iraniene au o flotă învechită condusă de avioane de luptă F-14 Tomcat și Mikoyan MiG-29 din Războiul Rece, dar acestea nu ar putea fi egale cu F-35Is ale Israelului și apărarea sa antiaeriană. Asta înseamnă că Iranul va trebui din nou să se bazeze pe rachete și drone cu rază lungă de acțiune.
De asemenea, poate solicita ajutorul unor grupuri de proxy, cum ar fi Hezbollah-ul libanez și grupul Houthi din Yemen, pentru a copleși apărarea israeliană.
Există riscul ca Teheranul să dezvolte o armă nucleară, amenințare pe care oficialii iranieni au repetat-o în ultimele luni. În timp ce Iranul insistă că programul său nuclear este pașnic, agențiile de informații occidentale și Agenția Internațională pentru Energie Atomică susțin că Teheranul a avut un program nuclear militar organizat până în 2003.
În iulie, agențiile de informații americane au declarat într-un raport că Iranul "a luat măsuri care l-au pus într-o poziție mai bună pentru a produce o armă nucleară dacă dorește acest lucru". Cu toate acestea, crearea unei arme și miniaturizarea acesteia pentru a se potrivi pe o rachetă balistică ar putea dura ani.
"Iranul deține cel mai mare stoc de rachete balistice din regiune și continuă să se concentreze pe îmbunătățirea acurateței, letalității și fiabilității acestor sisteme", se arată în raportul directorului National Intelligence. Analiza a sugerat că "Iranul încorporează probabil lecțiile învățate" din atacul din aprilie.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
