Conflictul s-a transformat într-un soi de război de uzură, care datează de mai bine de un an. De la contraofensiva Ucrainei din toamna anului 2022, când în nord, în Harkov s-a reușit în 5 zile eliberarea unui teritoriu cucerit în 5 luni de ocupantul rus, frontul nu a mai cunoscut modificări semnificative.
Cu alte cuvinte, ucrainenii mai împing în sud, mai lovesc Crimeea și scufundă nave ruse ținând în șah fără forțe navale marea Flota Rusă de la Marea Neagră, în timp ce rușii mai cuceresc pe ici colo câte un sat sau orășel de prin Est, cu pierderi colosale, vezi cazurile Bahmut sau Avdiivka.
La doi ani de la începerea invaziei Federația Rusă e departe de a-și fi atins obiectivele. Să facem un arc peste timp și să ne întoarcem în primele zile de după 24 februarie 2022, când nu exista oră în care Kremlinul să nu vorbească despre obiectivul principal operațiunii militare, aberanta așa-zisă denazificare. Ceea ce însemna, desigur, schimbarea conducerii politice a Ucrainei, în baza unei operațiuni fulger, instaurarea la Kiev a unui regim marionetă care să readucă Ucraina în sfera Rusiei de influență și, desigur, blocarea drumului pro-european și integrarea în NATO a Ucrainei.
Ucraina a fost invadată din trei direcții principale care aveau ca scop paralizarea forțelor ucrainene, în timp ce o operațiune specială aeropurtată cu obiectivul lichidării într-o formă sau alta a conducerii politice de la Kiev.
În taburile ruse din coloanele care avansau spre Kiev din direcția Belarusului s-au identificat, existând numeroase imagini video, nu doar provizii pentru doar câteva zile, cât și uniforme de paradă. În fapt însăși invadarea Ucrainei a fost numită sugestiv „operațiune militară specială”; adică o lovitură chirurgicală.
Foto: Ministerul Apărării din Rusia
Lui Vladimir Putin i s-a servit din partea serviciilor ruse scenariul potrivit căruia Armata rusă „eliberatoare” va fi întâmpinată dacă nu cu flori, cu siguranță fără ostilitate de către populația ucraineană iar copleșitoarea forță militară care a invadat Ucraina va paraliza Armata ucraineană, în timp ce Forțele pentru Operații Speciale, KGB-ul și GRU-ul vor asigura îndeplinirea obiectivului politic de înlocuire a conducerii Ucrainei.
Rusia nu a avut un plan B. După ce s-a lovit de rezistența Ucrainei și de ajutorul militar etapizat oferit de Occident, Moscova a improvizat. Nimeni nu a mai insistat pe aberanta denazificare a regimului de la Kiev, s-a trecut la cucerirea teritorială a sud-estului Ucrainei, obiectivul fiind ruperea Ucrainei de nordul Mării Negre, plămânul economic al Ucrainei. Au fost anexate prin referendum patru regiuni ucrainene - Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson -, regiuni pe care Rusia nici măcar nu le controlează în totalitate.
Rubiconul fusese trecut, Rusia nu mai putea da înapoi. Intrată sub incidența sancțiunilor occidentale, Putin a fost forțat să treacă la mobilizare parțială și la o economie mascată de război.
Cum bocancii și tancurile ruse nu au putut îndeplini obiectivul de cucerire a sud-estului Ucrainei, acționând asemenea unui stat terorist, Moscova a declanșat un război al terorii, bombardând intens obiective civile și de infrastructură critică și energetică cu scopul de a slăbi susținerea populației și de a forța guvernul Ucrainei la o soluție politică.
Unde suntem azi?
Foto: Ministerul Apărării din Rusia
Schimbarea conducerii politice. Obiectiv ratat. La doi ani de la așa-zisa operațiune militară specială, cu obiectivul anunțat tocmai de Moscova de a schimba conducerea politică a Ucrainei și, implicit, revenirea Ucrainei în sfera rusă de influență, la Kiev președinte e tot Volodimir Zelenski iar Ucraina nu doar că nu e în sfera rusă de influență, dar dacă acum doi ani populația Ucrainei era împărțită în ceea ce privește integrarea în NATO, susținerea pentru rezistența Ucrainei e la cote uriașe, în ciuda ezitărilor din Occident privind sprijinul militar. Ceea ce a reușit Putin pe 24.02.2022 e că va fi nevoie de generații pentru ca prăpastia dintre ucraineni și ruși să se acopere.
Împingerea NATO de la granița rusă și blocarea drumului Ucrainei către NATO. Obiectiv ratat. Invadarea Ucrainei nu doar că nu a împins NATO mai departe de granița rusă, dar i-a adus lui Vladimir Putin încă 2.600 kilometri de graniță cu cea mai puternică alianță militară din istorie. Aderarea istorică a Finlandei, dar și iminenta aderare a Suediei - fiind o chestiune de timp până când Viktor Orban va fi forțat să spună „da” - vor mări granița Rusiei cu NATO cu încă 2.600 kilometri. Finlandizarea Ucrainei a eșuat, neutralitatea finlandeză fiind spulberată tocmai de acțiunile Rusiei.
Revenirea la bipolaritate. Obiectiv ratat. Nu de puține ori l-ați auzit pe Vladimir Putin spunând că prăbușirea Uniunii Sovietice e cea mai mare catastrofă a secolului trecut. El afirmă acest lucru din perspectiva faptului că după prăbușirea URSS, Rusia, ca moștenitoare a Uniunii, nu a dobândit niciodată statutul de superputere. Putin a dorit întoarcerea la bipolaritate și, în contextul noii ordini mondiale impuse de violarea dreptului internațional, Rusia să se așeze la prima masă. Doar că azi, dacă vrem să identificăm argumente în privința bipolarității globale, ea nu poate fi nicidecum una ruso-americană, ci una sino-americană.
Președintele rus Vladimir Putin, la aniversarea a 80 de ani de la victoria de la Stalingrad. Foto: Kremlin
Trezirea unor monștri europeni. Invadarea Ucrainei a trezit NATO și Europa mai ales din ceea ce am numit încă din primele zile ale invaziei „sindromul păcii eterne”. Pentru că, trebuie să admitem, NATO a eșuat să descurajeze Rusia, altfel nu s-ar fi ajuns la 24 februarie 2022. Înainte de anexarea Crimeei în martie 2014 Europa a fost într-o stare de dolce far niente iar după 2014 s-ar fi putut face mai multe pentru a descuraja un regim a căror ambiții revizioniste și neo-imperiale erau deja vizibile cu ochiul liber. Să luăm cazul Zeitenwende. După decenii în care Germania a devenit principala forță economică a Europei, dar cu o armată modestă în comparație cu marii jucători, cancelarul Olaf Scholz a anunțat în celebrul discurs din iarna lui 2022, rămas în istoriografie ca Discursul Zeitenwende (n.r. în traducere punct de cotitură) o schimbare de 180 de grade a politicii Germaniei și investiții de peste 100 de miliarde de euro anual în apărare. Franța va atinge și ea 2% din PIB pentru Apărare. Cu alte cuvinte Europa a fost trezită de bocancii și tancurile ruse, fiind conștientă că Ucraina e un zid fisurat, care momentan ține departe Armata rusă de lumea liberă.
Sancțiunile. Europa s-a eliberat brusc de dependența de gazul rusesc, acceptând prețul pe care îl va plăti, în timp ce Rusia nu doar că nu poate acoperi piața europeană, dar a intrat sub incidența unor pachete de sancțiuni fără precedent în istorie, depășindu-și cu mult, la nivel de sancțiuni, inclusiv noul aliat fundamentalist care completează liga statelor paria, Iranul. Aici trebuie să recunoaștem însă că sancțiunile nu au deloc efectual așteptat, Rusia reușind sub o formă sau alta, să supraviețuiască. Inclusiv cu ajutor chinez, acceptând tacit să devină o anexă economică a Chinei emergente. Piața și prețul european în ceea ce privește exportul de hidrocarburi nu pot fi compensate însă de nicio altă piață. Economia rusă rezistă și înregistrează creșteri, dar ele sunt artificiale în contextul în care Vladimir Putin a trecut la o economie de război mascată și a mărit PIB-ul pentru înarmare ajungând la peste 6%, lucru care explică implicit și creșterea economică și crearea unor noi locuri de muncă, cu amendamentul că ele nu se regăsesc nicidecum în bunăstarea populației. Un asemenea artificiu nu poate ține la nesfârșit, astfel că experții economici preconizează că problemele majore vor fi resimțite din 2026.
Un singur obiectiv atins. În cei doi ani de război Rusia a reușit să bifeze un singur obiectiv, conectarea Crimeei cu Donbas. Prețul plătit fiind imens. Pierderile de vieți omenești și de tehnică sunt fără precedent pentru Rusia după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu siguranță pierderi imense înregistrează și Ucraina, care are dezavantajul biologic, al factorului uman și a unei populații mult mai mici decât cea rusă.
Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse - Facebook
Azi Rusia ocupă aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, incluzând și Peninsula Crimeea. E mult? E puțin? Desigur că e un procent uriaș, dar dacă ne raportăm la faptul că războiul nu a debutat în 2022 ci în 2014, dar și la tehnica aruncată în luptă și pierdută de ruși, la pierderile imense de vieți omenești și la cât a costat economic până în acest moment nebunia lui Putin, procentul nu mai pare deloc atât de mare.
Invadarea Ucrainei a trezit și industria de apărare europeană și a arătat din nou că Europa depinde militar de SUA. Industria de apărare europeană, acaparată birocratic, are nevoie de o regândire a abordării pentru a putea face față într-un viitor apropiat unui posibil război de mare intensitate, având probleme majore inclusiv ceea ce privește producerea și livrarea pentru Ucraina.
Azi frontul e blocat și, foarte probabil, fără o decizie a Kremlinului privind un nou val de mobilizare după simulacrul din martie când vor avea loc alegeri prezidențiale, situația nu se va schimba radical în următoarele luni.
Pentru Ucraina așa-numita oboseală a societății occidentale - war fatigue - coroborat cu războiul hibrid purtat cu succes de Rusia în Occident reprezintă un pericol cel puțin la fel de mare ca Armata rusă. Moscova rămâne extrem de periculoasă și eficientă în sfera războiului hibrid iar perspectiva unui 2024 electoral la nivel global sperie.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în timp ce i se prezintă situația de pe front. Foto: Administrația Prezidențială din Ucraina
În tot acest timp Ucraina va trebui să-și dozeze eforturile pe a rezista în 2024, în speranța că ajutorul occidental va fi deblocat, în special asistența militară americană, precum și punerea în mișcare a rotițelor industriei de apărare europene.
Căci un lucru trebuie înțeles, de la Lisabona la București. Rezistența Ucrainei și înfrângerea Rusiei în Ucraina trebuie privite ca un pilon de securitate al NATO.
Și în ciuda faptului că Ucraina nu a fost de-a lungul timpului tocmai cel mai convenabil vecin al României, alternativa e una cumplită nu doar pentru noi, dar mai ales pentru Republica Moldova, astfel că ajutorul acordat Ucrainei trebuie privit în primul rând din perspectiva securității României.
Iar în urma acestor doi ani de invazie la scară largă rămân gropile comune din Irpin, Bucea, Hostomel sau Borodianka, pentru care conducerea Kremlinului împreună cu militarii responsabili de crime de război vor trebui să răspundă într-un scaun la Haga.
Crime de război comise de Rusia în Ucraina. Foto: Captură video documentarul „Beyond the peace”
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
