Cu ocazia Zilei Tanchiștilor, vom arunca un ochi asupra acestui moment. Aflăm astfel, din Arhivele Militare Române, în versiunea digitalizată, că la 1 august 1919, conform Ordinului nr. 1401, emis de Secretariatul General al Ministerului de Război, a fost înființată, în mod oficial, în cazarma Regimentului 5 Infanterie „Vlașca”, din orașul Giurgiu, Școala de Care de Asalt, acesta fiind momentul de constituire al Armei Tancuri în cadrul Armatei României.
Renault FT, primul „tanc” al României. Francezii au „botezat” tanchiștii români
Renault FT 1917, sursă foto: Foto: Mircea87/wikipedia
Pentru instruirea primilor tanchiști români a fost cerut ajutorul Armatei franceze de Dunăre, care a pus la dispoziție Compania 302 Care de Luptă (inițial fusese desemnată Compania 303 Care de Luptă, dislocată la Reni, în Basarabia) cu personalul și tehnica din dotare.
După numai câteva luni de funcţionare, la 28 octombrie 1919, Şcoala de Care de Asalt s-a mutat în tabăra militară de la Mihai Bravul, din județul Ilfov.
Concomitent cu organizarea Școlii de Care de Asalt, delegații Ministerului de Război român aflați la Paris efectuau recepția a 72 de care de luptă Renault F.T. 1917 (45 dotate cu tunuri de 37 mm și 27 cu mitraliere) destinate dotării primei unități române de tancuri.
Aceasta a fost înființată la 1 noiembrie 1919, conform Ordinului Ministerului de Război nr. 7514/1919, sub denumirea de Batalionul Carelor de Asalt, fiind dislocată la Mihai Bravul. Ulterior, la 6 decembrie 1919, Batalionul Carelor de Asalt s-a instalat într-o cazarmă din orașul Târgoviște. Prin Înaltul Decret nr. 5.488 din 25 decembrie 1920, Batalionul Carelor de Luptă a fost transformat în Regimentul Carelor de Luptă.
Astfel, primele tancuri au apărut în timpul Marelui Război (Primul Război Mondial), fiind o „invenție” britanică, iar Renault FT 1917 a fost primul tanc din dotarea Armatei Române.
TR-85M1 „Bizonul” - cel mai important tanc din dotarea Armatei României
Azi, TR-85M1 Bizonul este net superior „carului de luptă” Renault FT 1917, dar o simplă privire către modelele din generațiile recente ne arată o imagine a Armei Tanc ce pare că a rămas în urmă în România.
În contextul în care specialiștii din cadrul structurilor de decizie au considerat că viitorul aparține aviației militare și UAV-urilor, tancurile par să treacă pe plan secund. În pofida acestui lucru, cu siguranță că la un moment dat și România va demara un program amplu care va viza tancurile, dacă nu de achiziție, măcar de modernizare.
Dar până atunci, TR-85M1 Bizonul rămâne cel mai important tanc din dotarea Armatei.
Despre TR-85M1 Bizonul
Foto: TR-85M1, Forțele Terestre Române
Tancul TR-85M1, tanc de luptă fabricat în România, este bazat pe șasiul tancului TR-77-580, succesorul tancului T-55.
Imediat după Primăvara de la Praga (1968), pe atunci Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare și s-a îndepărtat de URSS.
Programul de modernizare a TR-85M1 ”Bizonul” a fost inițiat în 1994 cu obiectivul de a asigura interoperabilitatea cu tehnologia NATO.
Tancul TR 85M1 este un tanc mijlociu, având un echipaj format din 4 militari si o greutate totala de 50 de tone.
Dotat cu un foarte puternic motor pe motorina, tancul românesc dezvoltă o viteza maximă pe șosea de 60 km/h iar pe un teren uscat fără denivelări de 40 kmh. Panta maximă de urcare este de 32 grade putând traversa șanțuri cu o lățime de 2,8 m și ziduri de 1 m. Pe timpul îndeplinirii misiunilor de luptă, tancul poate trece cursuri de apă cu o lațime maximă de 700 m și o adâncime de 5 m.
Ca armament, Tancul TR 85-M1 "Bizonul" este dotat cu un tun cal. 100mm, semiautomat mecanic cu țeavă ghintuită, ale cărui proiectile pot fi perforante, cumulative sau explozive. Bătaia maximă este de 14600 m.
De asemenea, tancul mai este dotat cu 2 mitraliere, cal. 12,7 mm, cu o bătaie maximă de 2000 m, și cal. 7,62 mm cu o bătaie maximă de 3000 m.
Modernizările aduse tancului TR 85 M1 "Bizonul" au avut ca obiect creșterea puterii de foc, îmbunătățirea gradului de protecție, creșterea mobilitații, fiabilizarea agregatului energetic și a sistemului de frânare, precum și modernizarea instalației de transmisiuni.
Principalele caracteristici: Greutate: 50 tone; Lungime: 9.92 m; Lătime: 3.43 m; Înălțime: 2.38 m; Garda la sol: 0.42 m; Unitatea de foc: 41 lovituri; Echipaj: 4 oameni; Armament: 1 tun calibrul 100 mm; 1 mitr. jumelata calibrul 7,62 mm; 1 mitralieră A.A calibrul 12,7 mm.
Surse:
Arhivele Militare Naționale Române
Forțele Terestre Române
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
