În cei aproape 80 de ani care au trecut, metodele Americii, prin care s-a menținut starea de siguranță la nivel planetar, desigur una relativă deoarece nu se poate prevedea absolut totul, au variat în funcție de amenințare. Uneori a fost nevoie de abordări pur reactive, în altele de măsuri proactive, dar paradigma, în care a funcționat întreg sistemul preventiv, a avut (și încă are) la bază cât mai mulți aliați care înțeleg cât de importantă este această misiune și o sprijină.
Fără această protecție de cea mai înaltă calitate, descurajantă pentru orice factor perturbator, nu este posibil comerțul liber. De asemenea, în lipsa acestei forțe covârșitoare, relațiile interstatale pot degenera rapid în haos, războaie sau, mai nou, se alunecă pe panta așa-zisei multipolarități în care fiecare își confecționează bucata lui de lume cu propriile reguli, complet diferite de ceea ce s-a convenit unanim internațional și s-a validat ca funcțional în acești ultimi 80 de ani.
Una dintre preocupările majore ale SUA de-a lungul anilor a fost bineînțeles siguranța nucleară deoarece, armele și tehnologiile bazate pe materiale nucleare au o capacitate distructivă foarte mare.
Criza rachetelor din Cuba din anii 60 ai secolului trecut, tratatele de dezarmare nucleară pe care SUA le-au făcut funcționale, precum și toate demersurile și preocupările americane pe tema reducerii proliferării nucleare, au arătat toleranță apropiată de zero față de orice derapaj în această zonă. Au fost și speculații că accidentul nuclear de la Cernobâl din 1986, ar fi fost atât de bine instrumentat de SUA, încât a cântărit semnificativ la încheierea Războiului Rece.
Acum, la aproape 39 de ani de la acel eveniment nefericit, centrala nucleară de la Cernobâl revine în atenția publică internațională. O dronă rusească cu peste 50 de kilograme de explozibil la bord a lovit, în primele ore ale zilei de 14 februarie 2025, sarcofagul de protecție al centralei, făcând o gaură în structură și declanșând pentru scurt timp un incendiu, potrivit autorităților ucrainene.
Rusia a negat că UAV-ul exploziv este al său. Moscova are un trecut bogat în a evita să-și asume responsabilități care pot duce la tragerea ei răspundere. Printre altele, se poate reaminti că, în 2014, când a anexat Crimeea, conducerea Rusiei a negat că soldații înarmați fără însemne, care au alungat trupele ucrainene din peninsulă, erau ai săi.
Tot pe 14 februarie, la câteva ore după incidentul care putea duce la eliberarea de material radioactiv în atmosferă, vicepreședintele SUA, JD Vance, în deja celebra expunere de la Conferința de Securitate de la Munchen, minimiza pericolul reprezentat de Rusia și se arăta foarte preocupat de soarta democrațiilor din Europa. Niciun cuvânt nu a spus despre acest incident care reprezintă o escaladare și o conduită foarte periculoasă cu consecințe greu de gestionat.
Pe 15 februarie, la o zi de la atacul asupra centralei nucleare, administrația Trump merge imperturbabil mai departe cu planul de încheiere a războiului ruso-ucrainean ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Potrivit CNN, care citează surse surse familiare cu planurile, o echipă de la Washington, formată consilierul pentru securitate națională Mike Waltz, secretarul de stat, Marco Rubio, și trimisul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, urmează să călătorească în Arabia Saudită pentru întâlnirea cu înalți oficiali ruși. Una dintre surse a spus că întâlnirea va avea loc în zilele următoare.
De asemenea, soluționarea cât mai rapidă posibil a războiului a fost și unul dintre subiectele discuției din 15 februarie, dintre secretarul de stat, Marco Rubio, și ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, potrivit unui comunicat de presă al Departamentului de Stat al SUA. Convorbirea dintre cei doi înalți oficiali, american și rus, a fost o premieră după cei câțiva ani de absență a dialogului direct între cele două foarte importante instituții.
Nicio referire nu a existat în comunicatul oficial american despre condamnarea atacului asupra centralei nucleare de la Cernobâl, care pune în pericol grav siguranța multor oameni nevinovați, neimplicați în război. Niciun cuvânt nu s-a auzit dinspre administrația americană că are și ea linii roșii, existente în tratatele internaționale, peste care Washingtonul nu permite nimănui să le treacă fără să sufere consecințe.
Atacul dronei ruse de la Cernobîl, testare pentru aliați
Conform legislației SUA și a tuturor țărilor libere, există prezumția de nevinovăție, iar verificarea apartenenței sau a traiectoriei unui UAV plin de explozibil necesită mult timp și nici măcar puternicul și sofisticatul aparat de informații american nu poate fi atât de prompt. În fond, nu s-a întâmplat nimic grav și chiar este îmbucurător că lucrurile nu au luat o turnură periculoasă. Totuși, faptul rămâne ca un simbol al unei direcții foarte serioase de amenințare care trebuie să primească întreaga atenție cuvenită din partea întegii comunități internaționale.
Cu toate acestea, presupunând că atacul cu dronă asupra centralei nucleare Cernobâl a fost executat de forțele ruse, este obligatoriu de înțeles ce anume a intenționat conducerea de Moscova cu el, având în vedere coincidența și cronologia remarcabilă dintre atac și Conferința de Securitate de la Munchen.
O primă ipoteză, având în vedere gravitatea mare a amenințării, este că Moscova transmite mesajul că nu va ceda în cererile sale privind planul de pace, iar momentul ales pentru livrarea mesajului – chiar înainte de începerea Conferinței de la Munchen, are ca scop să arate determinarea mare pe care în atingerea acestor obiective.
O a doua ipoteză, care nu o exclude pe prima, este de a testa reacția internațională și în special a SUA față de escaladarea în zona nucleară. După cum s-a văzut, nu a existat reacție din partea administrației americane dar nici la nivelul liderilor europeni. Prilej mai bun decât Conferința de Securitate de la Munchen de a condamna această intimidare nu există.
O a treia ipoteză, care nu le exclude pe primele două, este de a verifica cât de mare este angajamentul administrației americane de a merge cu planul de pace, ignorând chiar și amenințări grave la securitatea internațională.
O a patra ipoteză, care este cea mai tulburătoare și mai îngrijorătoare, care nu le exclude pe primele trei, este că Moscova transmite țărilor europene să nu se amestece în negocierile de pace. Europa are centrale nucleare în raza de acțiune a dronelor explozive rusești, care pot fi lovite cu ușurință, în timp ce Moscova, cu nonșalanța și ușurința deja bine cunoscute, poate spune că drona nu a fost a ei.
Dacă Moscova a făcut intenționat acest test, concluzia care rezultă, este că atât administrația SUA cât și conducerile țărilor europene nu l-au trecut, cel puțin în spațiul informațional public, probabil prea preocupate de disputele interne care, în mod normal ar trebui să pălească în fața unei amenințări de natură nucleară.
America se îndepărtează
Făcând un corolar al întregii situații, una dificil de abordat în actualele condiții de securitate, se pot pune în final următoarele întrebări: cu cine oare se negociază pentru planul de pace, cine pe cine controlează de fapt, care este gradul de credibilitate al conducerii Rusiei, se poate avea încredere că va respecta ceea ce va promite?
Dar, presupunând că trenul a plecat din gară, că decizia a fost luată la Washington și administrația americană se grăbește să oficializeze un divorț dintre SUA și Europa, și vrea să oprească cât poate de repede războiul ruso-ucrainean și să plece în Pacific, atunci Casa Albă ar putea, cel puțin, să se abțină în a potența curentele naționalist-suveraniste din cadrul Europei care vor duce în cele din urmă la distrugerea Uniunii Europene, la fragmentare și la o predispoziție crescută de conflicte interstatale.
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a amintit la Conferința de pace de la Munchen de anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale din România. Dacă dumnealui crede că un candidat care a spus că Ucraina este un stat artificial și care consideră, teoretic, că României i se cuvin teritorii din Ucraina, de parcă Rusia nu ar fi fost îndeajuns, poate ajunge la conducerea României fără să manipuleze alegerile, atunci ori are vreo impresie foarte proastă despre poporul român ori vrea neapărat să se asocieze cumva cu aceste idei distructive nu doar la nivel european, ci mondial. Este cumva domnul vicepreședintele Vance de acord cu afirmația că Ucraina este un stat artificial? Este posibil ca liderii politici, culturali și istorici din România să nu fi făcut suficient pentru a explica poporului român toate aceste aspecte de drept internațional și de bună înțelegere cu vecinii, și sunt de condamnat pentru asta și trebuie atenționați și sprijiniți pentru a-și face treaba cât mai bine, pentru că nu există un plan B la așa ceva. Dar potențarea de la nivelul cel mai înalt politic din lumea asta, care este administrația americană, a unui candidat din România care vede noi împărțiri teritoriale prin toată lumea, posibile doar prin războaie și distrugere, ridică semne de întrebare cu mult mai mari comparativ cu anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale din România.
Reorientarea americană pentru teatrul Pacificului, chiar și cu Australia, Coreea de Sud și Japonia de partea SUA, va avea nevoie de toți prietenii posibili, mai ales de aliații NATO, pentru a descuraja și eventual lupta împotriva Chinei care este un colos populațional și economic. Războiul din Ucraina a demonstrat că Rusia a compensat populațional, pentru că a avut de unde, pierderile mari pe câmpul de luptă. Dacă administrația americană renunță atât de ușor la decenii de alianță, demonstrează că nu ia în serios amenințarea Chinei fie pentru că se consideră autosuficientă militar, fie că subestimează puterea economică și militară a Chinei.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
